aurora cornucitatepedia

Aurora

Ţara mea cu plaiuri line,
Tristă, plină de humor,
Cine oare să te-aline,
De necazuri şi de dor?

Ştiu, duci lipsă de popor,
Calea furul ţi-o aţine,
Căci votăm "cozi de topor",
Ce lovesc amar în tine...

Dar va reveni şi ora,
Clipa marii tresăriri,
Timpul nostru-al tuturora,

Al curatei izbăviri,
Când se-aprinde aurora,
Ea străluminând... zidiri!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Republica

în anii întunecaţi ana
pauker se deplasa
ca o putredă vânătă scândurea
de-a lungul ţărmului

aurora
făcea baie în mare tânăra brigadieră
aurora

la capul midia şi un metru de puşcărie
edulcorată
în cofetării. cum

peste anii de-atunci
toate femeile tinere
din republică. dulci

atât de dulci! în anii
bifaţi pauker se ştie că nu
a fost un munte de frişcă: de

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinală

Aurora violetă
Plouă rouă de culori -
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.

Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă -
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.

Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit -
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.

Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Când Vei transforma în cruce o spirală
Şi în cuie - aurora boreală
Poate-atunci voi înţelege cu sfială
Cât de mântuirea e fatală
Ce înseamnă
Dragoste de Ţara
Îmbibată-n ură cordială
Ce înseamnă Prutul şi Siretul
Ce-şi duc apele spre Marea mea cu-ncetul
Ce ascunde-n sinea sa Carpatul
De ce Dunărea-i mai largă decât latul
Şi de ce Bujeacul e o stepă
Pe când eu de mic ştiam că-i o planetă
Şi de ce se spune -... pân' la Tisa
Toată muscalimea plânsu-mi-sa
Şi de ce românii pretutindeni
Spun că orice zi la ei e de-arminden?!

Doamne, când vei transformă o cruce în spirală
Răstignindu-mă pe ea

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce auroră, Miss...

În poezie, totul devine suflet şi har
şi gândurile-ţi o iau razna spre Cer,
de dorul tău, te îmbeţi... ce mister!,
care-i, oare, jumătatea plină-n pahar?

Starea de eu a Neantului ţi-este soră,
lâncezeşti în veşnicie şi în clar-obscur,
melancolia din ochi îţi pluteşte-n azur,
uneori, Miss, eternitatea durează, o oră...

Timpul se-mparte-n mai multe răstimpuri,
din confuzia totului, înţelept, te desprinzi,
fluturi multicolori se-nmulţesc în oglinzi,
în poezie, iubirile, vai!, devin anotimpuri.

Ce vânt de căinţe ades ne cuprinde,
Ce auroră, Miss, din urmă, ne prinde!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o şoaptă de zefir

Zorii vin, aduc răcoare
Pe o şoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Şi din ierburi, feţişoare.

De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Şi în versuri îşi vorbesc,
Vioaie şi zgomotoase.

Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaş şi-a pus
Apă, şi încet se spală.

Ies şi muştele murdare
Pe lăbuţe subţiri,
S-au clătit şi de sluţiri,
Năvălind într-o căldare.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Cătând un loc mai bun, de paradis
Să-l pot zidi cu palma mea cea goală,
Te-am dus cu mine trează şi în vis
Că-n rugă îmi păreai a fi vestală.

Un biet sărman cu fundul pripăşit
La curtea blândei doamne Primăvară,
Păream că pot zări, nedesluşit
Cum soarele începe să-mi răsară.

Atât mi-a fost, un semn şi am plecat
Luându-te în pripă de la masă,
Dar, poate că acest suprem păcat
A fost să nu-mi rămâi în rai, acasă.

Azi port dorinţa-n cufăr de pământ,
În jur, toţi parcă-n rai sunt prinşi în horă
Şi eu cu glasul stins, uşor le cânt
Că mi-ai rămas pe cer doar auroră.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor parnasian

Lumini calde, culori reci
Orizontul cade la zenit
Şi simiţi cum toate te-nconjuară
Universul, largul, totul
Strigă: "aurora boreală"

Pădurea câinilor din prejurare
Te trezeşti în convulsi ameţit
Cântul mistic al brădeţilor
Creşte anxietatea ce-ţi tremură
Culorile dalbe nesfârşite
Fug toate în depărtare.

Fug toate în depărtare
Cântul se aude tot mai repede
Câinii aleargă tot mai des
Tu stai plăpând ca pruncul
Aicea uitat in şes
La lumina pală a morţii
Nevăzute...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iglu de dor

Ţi-ai-mpodobit cu stele
buclele, ca o auroră
in Sud, strălucind nopţile
lumină de dor, quasară

iglului de coaste-mi
holografic zărindu-mi
inima-n flashuri...
de radiografie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Ascunde lumina de vânt!
astrele sunt sclipiri de petale
prin ere, din hăul de ape
născute privirilor tale.

Stelele-apun. Şi visele lor
le simt pribegind tot mai rar.
ascunde-ţi lumina de soare
la ora când norii răsar...

poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!