Aurora
Cătând un loc mai bun, de paradis
Să-l pot zidi cu palma mea cea goală,
Te-am dus cu mine trează și în vis
Că-n rugă îmi păreai a fi vestală.
Un biet sărman cu fundul pripășit
La curtea blândei doamne Primăvară,
Păream că pot zări, nedeslușit
Cum soarele începe să-mi răsară.
Atât mi-a fost, un semn și am plecat
Luându-te în pripă de la masă,
Dar, poate că acest suprem păcat
A fost să nu-mi rămâi în rai, acasă.
Azi port dorința-n cufăr de pământ,
În jur, toți parcă-n rai sunt prinși în horă
Și eu cu glasul stins, ușor le cânt
Că mi-ai rămas pe cer doar auroră.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre acasă
- poezii despre Soare
Citate similare
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Au fost cândva
Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.
Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.
Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.
poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt
Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
Să te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.
Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.
Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,
Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre stele sau poezii despre privighetori
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feștila-mi ține loc de lumânare
Și pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.
Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ți nu vrea să mă mai știe?
Mi-ai fost senin curat și împăcare,
Te am azi resemnare și regret
Și focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre gură, poezii despre degete, poezii despre cereale, poezii despre boală sau poezii despre Pământ
Mi-ai fost în vis
Mi-ai fost în vis atâta vreme,
Și-atât am tânjit după tine
Făcând lumina-n zori a geme,
C-a nins, de sus, un timp suspine.
Mi-ntrai în sânge vis cu vis,
C-am ajuns noaptea să iubesc
Creând în minte un paradis
De întuneric, nelumesc...
Cu tine-mi trăiam visele
Dar toate-aveau iz de păcat,
Îmi stăpâneau simțurile
Și trează fiind și noaptea-n pat.
Și sufletul mi-aș fi vândut,
Pentr-o dorință neîmplinită,
Mi-erai păcatul nefăcut,
Tăciune-aprins în gând, ispită.
Cu fiecare vis avut
În întuneric mă pierdeam,
Doar Luna mă privea tăcut,
Jelindu-mă pe lângă geam.
Cu ochii goi, neodihnită,
Priveam la ea cum se strecoară,
Fără să poată fi oprită,
Din vis vrând să mă tragă-afară.
Uram lumina și-aș fi vrut
Să nu mai vină niciodată
În vălul nopții cel tăcut
Să-mi ascund visul meu de fată.
Aș fi făcut-o mici fărâme
În pulbere să o prefac,
Cu tine-n vis să pot rămâne
Nu doar o noapte, ci un veac.
Dar din lumină coborât
În vis un înger mi-a intrat,
Cu glasul blând el mi-a vorbit
Și inima mi-a luminat!
Am revenit aceeași Eu
Zâmbind suav ca altădată,
Un semn vei fi-n suflet mereu,
Dar azi, mă simt eliberată!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire sau poezii despre vinovăție
Dacă dorești să ajungi în Rai, trăiește ca și cum nici nu ai fi plecat de acolo!
Ioan Ciprian Moroșanu (29 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre religie, citate despre rai sau citate despre dorințe
Mi-ai fost lumina
Nu m-am născut ca să trăiesc în noapte,
Precum nici schimnic n-am jurat să fiu,
Cu rugi și nevoință în pustiu,
Gustând ale durerii fructe coapte.
Te-am coborât din rai să-mi fii lumină,
Să-mi mângâi ochii greu înrourați,
Spre ispășiri nedrepte închinați,
Căci a-și dori lumină nu-i o vină.
Ai fost răgazul meu pentru visare,
Căci în lumină ea mi s-a trezit
Și m-ai lăsat în vis încremenit.
E noapte iar, iar eu o arătare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Pentru un loc în rai
Am trimis sufletu-n cer
să dezlege un mister.
Să vadă de am noroc
să primesc în rai un loc.
De trei săptămâni plecat
sufletul nu s-a-înturnat.
În atâta de mult timp
corpul meu a stat pe ghimp.
Un gând negru m-a-încercat.
Mintea mi s-a-întunecat.
E semn rău, mi-am zis atunci.
M-am așezat pe butuci
și mi-am chemat sufletul
să-mi astâmpăr plânsetul.
Dar, după cum veți vedea,
vestea nu-i așa de rea.
Sufletul mi-a zis:
-Dacă vrei s-ajungi în rai
un test trebuie să dai.
Să arăți că Dumnezeu
stă-n mine, sufletul tău.
Că-n viața de pe pământ
ai crezut în duhul sfânt.
Trecând testul ai noroc
să primești în rai un loc.
Dacă la test ai să cazi
vei merge-n iad, ca să arzi.
poezie de Dumitru Delcă (20 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre plâns sau poezii despre noroc
Ai plecat
Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!
Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?
Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.
Ce greu mă rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,- n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre grăniceri, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Ai plecat
Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!
Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?
Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.
Ce greu mă rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,-n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre pace
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre sfârșit, poezii despre curățenie sau poezii despre cunoaștere
Doamne, n-am cerut nimic
Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.
Când m-așez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.
Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.
Niciodată n-am să-ți cer,
Nici nu mă oprești să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.
Mihail Coandă
cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre foc sau poezii despre Mihail
Îți scriu
Și iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!
De mine-ai prins lanțuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.
Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Și ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr și trăiesc.
De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toți acei mai sărmani?
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
C-aș pune răbdarea în cui.
În ea îți spun tot ce mă doare
Dar Tu să nu zici nimănui!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre scrisori, poezii despre catâri, poezii despre ateism sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Te-am iertat
Tu iar m-alungi... Mă vei afla
În infinitele tăceri
Ce se-ntrupau din mângâieri
În ochii ce mai zâmbeau ieri
Că pot visa.
Poate-am greșit să ceed atunci
Când ne-apucam iar de iubit,
Când parcă sta încremenit
Și soarele la răsărit,
Că nu mai fugi.
Îmi stau plângând acest păcat
În noaptea care a venit
Dup-al iubirii asfințit
Când totu-n preajm-a amuțit,
Că m-ai lăsat.
E prea târziu acum, deja,
A mi te-ascunde-n vise iar,
Când, printre stele, solitar,
Aleargă dorul meu hoinar
Și-a mai spera.
Aș vrea să știi neapărat
Că așteptând atât să vii
În depărtările pustii
Să-mi luminezi, să mă adii,
Eu te-am iertat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Sprințară
Cum te caut draga mea
Fără cal și fără pinteni
Și pe deal și prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!
Tu nu ești nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.
Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ții buzele uscate!
Eu de sete și de dor
Mi le ud ușor cu rouă
Și cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.
Unde ești, iubirea mea
Când sunt pomii toți în floare?
Poate pe vreo rămurea
Cu petala zâmbitoare?
Stelele sclipesc târzii
Luminând ca-ntotdeauna
Și oftez și tu nu știi,
Mă mângâie numai luna...
Nu te aflu nicăieri
În parfum de primăvară!
Îmi răspunzi doar cu tăceri,
Prea suava mea sprințară...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre nuntă
Nu întrebați !
Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.
Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul și mic,
Dar la vrea ști pe toate.
Nu știu de rostul pe pământ,
Știu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.
De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.
Nici nu pot ști ce drum e bun
De străbătut în viață...
M-așez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranță...
Nu mă-ntrebați, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veșnic ține!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre fericire, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau poezii despre comori
Nu vom mai sti
Ai bătut la ușa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am știut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Și totuși, te-am pierdut.
Nu pot să-nțeleg cum ai plecat,
Fără doruri și regrete-n tine,
Cum poți să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?
Mi-ai lăsat doar vis și disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut și-acum te pierzi pe tine.
Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopțile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să știu și nici tu nu vei ști.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, citate de Valeria Pintea despre suflet sau citate de Valeria Pintea despre dor
Într-o zi
cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineții care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nu mă pot îndrăgosti
ea ține în mâini un pește mort care nu mai poate fi readus la viață
folosește un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot crește aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuși
îl întâlnesc pe tata cu care nu mă pot înțelege
în acest moment sunt prea mare
și nu mă pot transforma într-un șobolan
pentru a mă furișa tăcut într-o gaură de sub dușumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava țâșnește din adâncuri
mă înalț la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peștele pe care ea îl ține în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
și spune arătând spre cer
"ce om mare este acolo"
dimineața următoare mă trezesc din vis
și nu-mi vine să cred că totul a fost real.
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre dimineață, poezii despre zbor sau poezii despre tată