ardoare

ardoare

Ardoare. Calitatea prin care se distinge dragostea fără cunoaştere.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţiere

E sunetul o armonie,
Ce ne încântă cu ardoare
Dar unii-ascultă-o simfonie,
Iar alţii, clinchet de pahare.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui venerabil candidat

Distinsul domn din alte ere
Visează astăzi cu ardoare
Ca să ajungă la Putere...
(Normal că vrea ce nu mai are!)

epigramă de Iulian Bostan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat părintesc

Să-nveţi băiete cu ardoare,
Chiar când îţi este foarte greu,
Că doar ajuns în postul mare,
De dulce poţi mânca mereu.

epigramă de Carmen Chiperea din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare spital a fost înfiinţată câte o capelă

O, tu bolnav, ce cu ardoare,
Îţi cauţi boala cea rebelă,
Traseul tău spre vindecare
E mult mai sigur prin... capelă!

epigramă de Gheorghe Oncioiu (2007)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferdinand: Să lăsăm renumele, pe care toţi, cu stăruinţă, îl vânăm în viaţă, să fie-ntipărit pe licenţioase epitafuri, să ne cinstească-n necinstirea morţii şi, în ciuda Timpului devorator a toate, cu ardoare de ne petrecem viaţa, aşa putea-vom plăti onoarea care ştirbeşte lama ascuţită a coasei morţii şi ne ajută să dăinuim vecinic.

replica de început din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinism (1928)

Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s-avântă
Eu mi-am târât povara sfântă
A trupului flămând de viaţă.

Cu patimă m-am strâns pe stâncă
Strângând spasmodic piatra tare...
Şi-i drept că gura-mi, nu arare
Cerşea un sprijin de la stâncă.

Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am râs şi eu – la fel – sarcastic...

poezie clasică de Ion Pena din SO4H2 (15 aprilie 1932)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva...

Când cineva îţi zâmbeşte
oferă-i o floare.
Când cineva te iubeşte
presară-i flori în cale.
Când nici nu îţi zâmbeşte
şi nici nu te iubeşte,
sărută-l cu ardoare.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele lui Venus

Zeiţa cea încântătoare,
Celebru munte-a posedat,
Bărbaţii l-au escaladat,
Urcând pe brânci şi cu ardoare
De-o vreme însă, cu oroare,
Constaţi cum într-un mod ciudat
Dorinţa s-a mai erodat,
De vină-i insul "homo", oare?
De vom intra în amănunte,
Găsim o urmă de temei:
Bărbaţii spre-a plăcerii punte
Prea siguri nu mai sunt pe ei,
De când la al lui Venus munte,
Mai fac excursii şi femei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri

Un anunţ cu vechi principiu
Ne anunţă cu ardoare
Că la noi în municipiu
Se produce... o schimbare...

Vin alegeri, care schimbă
Pe cei care au "stat" la cârmă,
Cu alţii mai tari în limbă
Şi mai "oţeliţi"... în sârmă...

Ei sunt băieţii cu "minte"
Ce-au prostit biata mulţime,
Cu câţiva ani mai înainte...
Şi-au "tocat" în adâncime...

Alţii vor un nou mandat,
Pentru "merite" plătite
De noi toţi, ca deputat...
Dar se ştie... doar promite...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Enescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!