Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alegeri

Un anunț cu vechi principiu
Ne anunță cu ardoare
Că la noi în municipiu
Se produce... o schimbare...

Vin alegeri, care schimbă
Pe cei care au "stat" la cârmă,
Cu alții mai tari în limbă
Și mai "oțeliți"... în sârmă...

Ei sunt băieții cu "minte"
Ce-au prostit biata mulțime,
Cu câțiva ani mai înainte...
Și-au "tocat" în adâncime...

Alții vor un nou mandat,
Pentru "merite" plătite
De noi toți, ca deputat...
Dar se știe... doar promite...

Și cu vervă și pripire
Zeci de partide se-ntrec,
Să ia țara în primire,
Sau să "înghită" în sec...

Dar mare este necazul,
Când pe liste văd că nu-s,
Schimbă ușurel macazul
Către partidul de sus...

Atunci ca în mic "răzbel",
Candidatul scoate-n forță
Bani, plocoane și mult zel,
Să prindă din mers... o torță...

Și vânjoși în plin atac
Unii partidul îl schimbă,
Cu "candoare" se prefac
Că nu interesu-i plimbă...

De privești cu "acurateță"
Ce se-ntâmplă la votare,
Vei vedea marea absență
De la marea prezentare...

Românul este sătul,
Nu de "marea îndestulare",,
Ci de cel păgân fudul,
De pe lista... de votare...

Și așa, cum a mai fost,
Furturi, voturi măsluite,
Vor ajunge iar pe post...
Cei cu "treburi" plănuite...

Noi, cuminți ca-ntodeauna,
Vom servi din nou "poșircul"...
Scamatorii iau tribuna,
Iar noi rămânem... cu circul...

poezie de (9 iunie 2012)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Andreea Văduva

Rime... electorale

Senatori și deputați,
După ciolan leșinați,
Ne promit marea schimbare,
Acum în prag de votare,
Însă toți au bârnă mare..
Cum de ce? Vă mai mirați,
Pinocchio are.. frați?!

Cu pomeni electorale,
Cu găleți și sarsanale,
Vin să ne cerșească votul,
Iar noi, fraieri, punem "botul",
Se duce țara cu totul...
Prețul libertății-l știm,
De 30 de ani plătim.

Plătim și nu luăm aminte,
Cât se fură, cât se minte,
"Salarii înfloritoare!
Vom face miere din sare,
Din nevastă, fată mare...
Puneți ștampila și-apoi,
Vai de voi, bine de noi! "

Baliverne și minciuni,
Toți promit fac minuni.
Însă România geme,
O dor atâtea probleme,
Pentru fii ei se teme...
Unii, ce-s duși la străini,
Și-alții, ce-s rămași... în spini.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Printre Morminte!

Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!

poezie de (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușor, ținându-ne de mâini,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții după noi.

Noi, cei pieduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce -n piepturi se acund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Muha

Fețe întoarse

oamenii sunt fețe-ntoarse, în zilele în care-s supărați
iar în nopți întorc spatele, obosiți de ce poartă-n ei
și numără timpul pentru ca să treacă

suntem absurzi!

de multe ori, alții ne fac baie minții
și ne-o spală
la unii de tot, au ăștia un detergent dat dracului de tare

lăsăm iubita, nevasta și luăm secretara, să o studiem
dar nu oricum și nu oriunde
cred imaginația crește odată cu tesiunea momentului
de aceia unii pun borduri duble, să nu ne inunde sufletele
dar ne inundă fețele

cu cât dau mai mult pe-o noapte, cu atât le crește rangul social
maidanul a rămas undeva departe, arătura vieții a uitat
plugul pâinii, poiana și țărâna satului

acum au facut poeni în cârciumi, cu bare, copaci nichelați
să se uite la ce-i interzis și tot românul
acolo stau cei mai mulți, când vin inundațiile sau arșițele
din țevi, cândva de demult au facut câte un gard
pâmântul acum, ori arde, ori viitura le ia casa

copacii la noi călătoresc, părăsesc încet pădurile
iar șoselele... ce fericite sunt!
își schimbă pielea în fiecare primăvară
circulația banilor?
îmbogățește țara, prin cei pe care îi alegem noi!

de sărbători rămânem cu gura strâmbă sau amară
dacă nu avem bani în buzunar
însă trebuie ne bucurăm, că alții, îi păstrează sau îi cheltuiesc
cu mult mai "util", dar nu pentru noi

și totuși să nu fim răi, "moșierul" primăriei sau județului
ne dă câte o bere și câte un mititel
are grijă totuși de unii dintre noi

însă eu nu înghit un astfel de rai
cu o Europă care ne belește cu deștepții vinovați
din vârful cetății
de ceeea ce ne-au lăsat, strămoșii!

ne iubim fraților, căci am construit un mușuroi
în care se pare că nu mai avem loc, mulți dintre noi!

poezie de (iunie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românii vor emigra în valuri

Cu Veorica Dăncilă președinte,
cine în această țară o să mai aibă minte?
Românii vor emigra în valuri.
Vor fugi cu tot cu neamuri.
Vom ajunge un stat de asistați sociali.
Ce nu muncesc, dar vor doar bani.
De veți vota așa, veți plânge neîncetat 5 ani.
Cu un așa președinte, vor fi premiați toți agramații.
Vom fi mai săraci mintal, dar însă plini de obligații.
Vor câștiga doar cei ce sunt pe combinații.
Totuși sunt unii ce o vor duce bine.
Acei politicieni speciali, cu secretare și concubine.
Ce de 30 de ani încoace, au reușit ne dezbine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Ziua de votare

Este ziua când în sat,
Dupa ani de tărăboi,
Pe cei de i-am înjurat
Îi schimbăm cu alții noi.

epigramă de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Constantin

Cine schimbă mama, țara și partidul ăla nu e om. El nu e părtaș la nimic, e un nimic.
Inflația asta de partide de la noi ne-a făcut ceea ce suntem.

în Interviu 2009
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Allan Poe

Annabel Lee

În urmă cu mulți ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc și ea iubirea-mi poată-împărtăși.

Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea –
Eu și frumoasa Annabel Lee –
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.

Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-înghețând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Și de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o și-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.

Îngerii din Paradis, mai puțin fericiți,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri –
Da! Din acest motiv (toți oamenii știu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-înghețând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.

Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi –
A celor mult, mult mai deștepți decât noi –
Și nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărți sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.

Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi –
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe" de Edgar Allan Poe este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -159.00- 79.99 lei.

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am merg la mare,
privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Schimbare de sens

Ne-ndepărtăm de libertate
Și o schimbăm în marea ură,
Cu șanse zilnic dirijate
De toți suspușii din structură...
Iar noi plătim "oalele sparte"
A celor ce-au furat... și fură...

hexagramă de (iunie 2010)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Carl Sandburg

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

Foarte mulți oameni privesc greșit o relație dintre un bărbat și o femeie. Cel mai important lucru și cel mai frumos, într-o relație, este că relația este un prilej de evoluție pentru ambii parteneri. Din nou, foarte mulți oameni nu înțeleg că cei din jurul nostru sunt oglinzi pentru noi, întâlnim anumite persoane cu care avem diverse relații pentru ei sunt oglinzile noastre, ne arată ce e bun și ce e rău în noi și ne dau ocazia creștem la fel cum și noi le dăm lor ocazia crească. Așa cum pasiunea și iubirea pot dispară într-o relație, la fel dispar și suferința, depresia și furia. În psihologie, perioada ce urmează unei despărțiri poartă numele de doliu și seamănă foarte mult cu doliul pentru o persoană decedată. Oamenii se despart atunci când nu mai au lecții de învățat unii de la alții, când unul din parteneri a evoluat mult mai mult ca celălalt sau când nici unul nu a evoluat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Găinariu

Marea întrebare

Europa-i marea gară:
Că n-ajungem, e necazul!
Voiajori, o dăm în bară:
Cineva, schimbă... macazul.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Împărțire

O tai ceru-n trei și-am -l împart la doi:
O parte pentru mine, o parte pentru tine, o parte pentru noi...
Când părțile-adunăm, din nou, ceru-ntregim,
Dar este doar al nostru, acum... și e senin!

Aș vrea să mai împart, nouă și mării, marea!
Noi luăm poezia și mării-i lăsăm sarea.
Vom prinde zvon de alb din zbor de pescăruș,
facem din el nouri curați, pentru culcuș.

Pământul l-aș lăsa cum l-am găsit- întreg!
Nu vreau supăr lumea, blestemu-i să culeg!
Așa, c-adun doar marea și cerul în inele,
De pe Pământ, luând doar sufletul, spre stele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

C-așa-i la noi!

Sunt țări cu state model,
Noi avem și paralel
Nu gândiți c-ar conlucra
profite nația;
Parcă îmi vine urlu,
Simt impozitele, dublu.
Chiar cei mai puțin școliți
Sunt cel mai bine plătiți!
Noi ne zbatem în angoase,
Ei stau în vile luxoase;
Plimbă tot felul de "dive"
În Hawaii sau Maldive.
În campanii ne țin predici –
Dar parcă poți să-i împiedici? –
Despre bunele intenții,
Dar să nu avem pretenții,
Căci bugetul nu-i destul
Decât pentru cel sătul!
Banii-ajung de lefuri mari,
Nu și pentru bugetari!
Fondurile-europene
Merg în bănci elvețiene,
O mână spală pe alta...
O mai avea pește, balta?
Țara și-o împart bogații,
Tot ei, puterea, ca frații!
Nărav vechi, alegeri noi,
Tot așa, c-așa-i la noi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!

Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

poezie de din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blândul avocat

te scape de belele,
Îți promite toate cele,
Câte-s în lună și stele...
Este omul ce te plimbă,
Minciuna din mers o schimbă...
E versat, cu "ștaif" la limbă...

hexagramă de (4 iulie 2011)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Schimbarea... de ce o căutăm așa disperați fără vedem că este în tot ce se întâmplă? Nu vedem lucrurile se schimbă și fără noi? Noi ne schimbăm fără facem nimic. Timpul veșnic trece și schimbă... lumea în care trăim, ne schimbă. Progresul... Nu se întâmplă de la sine! El înseamnă creștere, transformarea continuă în ceva mai bun decât ieri. El are nevoie de provocare, de părăsirea zonei de confort, de un efort susținut. Deci tu ce vrei, schimbare sau progres?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodat㠖
Două firișoare de nisip, două fire de iarbă,
Două ițe trecute prin aceeași spat㠖
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunați aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toți trei ultima oar㠖
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălțăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Și, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun și vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui și-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane și-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, și tu ești încă viu,
Și destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăși adevărați, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spațiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăși și iarăși,
Fără griji și fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături și râsete răsunătoare;
Și trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Popescu

Există în lumea noastră socialistă un om nou? Dar mai întâi ce înseamnă om nou? Și prin ce se deosebește de cel vechi? Iar cel vechi de ce nu era bun, de ce trebuia înlocuit? Toți oamenii vechi au fost răi, toți trebuiau schimbați? Fiecare epocă a avut oamenii ei noi și oamenii ei vechi. Cei noi aduceau lumină atunci când aceasta se împuțina în lume. Ceea ce apropie, de pildă, pe Prometeu și pe Danco este gestul oferirii propriei inimi pentru salvarea semenilor din mari și dramatice impasuri. Primul a dat seminției focul, fără de care ar fi pierit, celălalt lumina, fără de care s-ar fi rătăcit în labirintul existenței. Epocile vechi au eroii lor mitologici. Ei întruchipează virtuțile majore ale umanității care, dacă nu sunt prezente în fiecare individ, se reconstituie în masă și dacă într-unul sau altul din cazurile particulare nu se manifestă la intensitatea maximă, exprimate în eroi, ele indică diapazonul posibil al spiritului.

în Ieșirea din labirint (1973)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Artemis sau Uzurparea sentimentului" de Dumitru Popescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -45.00- 24.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook