aprobare

Dragoste fiscală

Te iubesc, se înţelege,
Cum e prevăzut la Lege!
Te iubesc cu aprobare,
De la foruri tutelare,

Te iubesc precum nebunu'
Conf. prev. art. treizecişiunu,
Te iubesc cu-nverşunare,
După "Norme de-aplicare",

Te iubesc peste măsură,
Cu chitanţă şi factură,
Te iubesc la disperare,
Contra bon de decontare,

Te iubesc cu sârg şi chef,
Ca pe dom' Contabil şef,
Te iubesc din zori în seară,
Ca pe Garda Financiară...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea nimănui

din tomberonul de un galben puţin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece

de februarie nu se zbate de mîini se lipeşte
cu liniştea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne priveşte de sus dumnezeu

mişcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două petale

Fumul te învăluie în mister,
Eu nu ştiu să cer
Aprobare buzelor tale.
Noaptea nu are sfârşit,
Ştiu că şi tu ţi-ai dorit,
Şi spini şi petale.
Săruta-ma dacă greşesc,
Un continent as vrea să - ţi dăruiesc,
Poate şi o mare.
Nu încerca să înţelegi,
Ce vreau două inimi întregi,
Doar raze de soare.
Când clipele sunt mult prea gri,
Eu ştiu că tu ai să vii
Cu două petale...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul triumf

mulţumesc pentru aprobare!
spuse, săgetând, rândunica de mare
şi
se înălţă apoi printre prietenii mei invizibili
printre iubitele din alveola peretelui
ca şi cum numai penele ei
coada împărţită în două
ar urma să mă zboare în soare
ar arma numai ea
rândunica de mare
aceste raze strălucitoare
să
mă străpungă din dragoste
pentru femeia rănită din virtual
şi
dată la o parte de val
după val, de iubite strivite
mal după mal
click după click
triumfal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am de gând să mor

Eu n-am de gând să mor, anunţ de-acum,
Să spună cine ce o vrea să spună,
Că nu pot şti dincolo ce şi cum,
Dar ştiu că ce-i în mână nu-i minciună.

Observ că moartea-l ia pe câte unul
Ce o aşteaptă calm şi resemnat,
Dar, personal, voi face pe nebunul
Şi voi ţipa întruna, ca turbat.

Transmiteţi-i, să ştie, să se teamă,
Să stea departe de persoana mea,
Să meargă la deştepţii ce o cheamă,
Eu nu vreau s-am de-a face-n veci cu ea!

Probabil va veni odată, dar
Anunţ acum pe toţi şi fiecare,
Să fie pentru toată lumea clar
Că de la mine n-are aprobare!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnici versus greieraş

Cu lăuta-n subsuoară
Intră greierele,-n moară,
Dă bineţe la furnici,
Care macină aici
Şi le cere aprobare
Să le facă o cântare.
Una mai bună de gură
Îi răspunde fără ură:
-Cată-ţi greiere, de drum!
Oi vrea pentru cânt, uium?
De-ţi mai dăm ţie o parte
Ducem recolta jumate.
El răspunde, numai miere:
-Eu cânt numai din plăcere,
C-aşa mi-a fost mie dat
Să cânt lumii pe-nserat.
-Cum zici tu, dar să ştii, vere,
Chiar de cânţi tu din plăcere
Suntem obosite moarte...
Mergi şi cântă-n altă parte!

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exemplu

Să mă întorc?! Nu are rost şi nici n-aş mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăţ să adun miere.
Magnolia-nfloreşte simplu, fără să ceară aprobare,
şi-şi dăruieşte frumuseţea spre tot ce-i mângâiat de Soare.

Când isprăveşte înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete,
se stinge-n verdele de iarbă, înţelegându-şi nemurirea,
îmbrăţişându-şi efemerul care i-a împlinit menirea.

De am pătrunde taina vieţii, n-am mai fi roşi de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseţii, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârşit, să ştim pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furt

A fura înseamnă a lua ceva care nu este al tău,
împotriva voinţei proprietarului.
Şi dacă cineva fură coperţile şi pasaje din cărţile publicate de autor,
înregistrate la Biblioteca Naţională a României
pentru a le posta pe alte site-uri înşelătoare în interesul său financiar,
(aşa cum se arată în linkul de mai sus),
se numeşte în continuare F U R T.

Dragi vânători fără "chip" vă informăm:
Cartea este ''protejată'' de un sistem de alarmă
numit:
Ambiţie.
Aprobare.
Aventură.
Bucurie.
Căldură.
Capacitate.
Dragoste.
Omenie.
Stima de sine

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Agonia.ro sau WordPress.com (6 septembrie 2021)
Adăugat de Radu Tudoran Maiorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exemplu

Să mă întorc?! Nu are rost şi nici n-aş mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăţ să adun miere.
Magnolia-nfloreşte simplu, fără să ceară aprobare,
şi-şi dăruieşte frumuseţea spre tot ce-i mângâiat de Soare.

Când isprăveşte înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete...
Se stinge-n verdele de iarbă, înţelegându-şi nemurirea,
îmbrăţişându-şi efemerul care i-a împlinit menirea.

De am pătrunde taina vieţii, n-am mai fi roşi de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseţii, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârşit, să ştim pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...

Să mă întorc?! Nu are rost şi nici n-aş mai avea putere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Aştept demult să-mi treacă Dumnezeu la poartă,
Să-i spun c-am fost cuminte rău, o viaţă
Ce-am înşirat, necazuri, perlele pe-o aţă
Şi să-l întreb câte ceva despre a mea soartă.

Mi s-a înceţoşat privirea în lungul aşteptării,
Mă obosind de atâtea treceri, numărate
Până s-au scurs şi numere şi-au fost uitate,
Se răspândind pe rând în glodul aşternut cărării.

Am auzit, că s-a oprit dintr-o întâmplare
La cineva şi aş fi vrut să pot să ştiu
Cum să-l ademenesc, să-l am, cât nu-i târziu
Şi cui să mă adresez... să-mi dea vreo aprobare.

Stau neclintit, cu pesimist crez în speranţă
Că-mi va trimite un sol măcar, de ascultare
Şi-l caut, când şi când, prin case cu altare,
Să îl invit... să nu mă uite, ca pe-o zdreanţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!