anticamera

Concert

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

Veniţi cu munţii de zăpadă
Concertul nostru unanim
Îl voi transmite ca un mim
Când ceilalţi ies la promenadă

Veniţi chiar dacă sala goală
Face ecoul mai strident
Pianul cântă penitent
În ţara gărilor de smoală

Plecări de iarnă. Primăvară
Cocorii nu se mai întorc
Iar despărţirile îmi storc
Lacrimi pentru fiecare gară

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din vol. Scara interioară (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog lucid

Schiţă în timp,
Zonă muzicală,
Curcubeu în plină secetă...

Am trădat din nou
Cuvântul!

Şi iar noi, făcând anticameră
Aceleiaşi iubiri,

Evlavios îndoind genunchiul...

Uşa,
Nu ni se va mai deschide
Niciodată!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trezeşte-te iubito
te rog trezeşte-te
adormirea ta a născut
un armaghedon prin brutusiană
din maci
moartea a devenit bunică
emotivă mănâncă o primăvară
în anticamera întâmplării
aşteptând ultimul călăreţ
să-ţi aducă florii
haide
e timpul timpului

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.

îl înşelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome şi incomplete
ale dualităţii.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
îşi multiplica rezistenţa orgasmic
la catalizatori.

răul e o ştiinţă
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi aşezam în retorta cenuşie

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger la pătrat

întotdeauna mă aşez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendinţa să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de şarpe a singurătăţii sau în sentimentalismul retoric

din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îţi coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică

cum poţi iubi din faţă călare pe elefanţii roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până şi în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poţi da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică

ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul vieţii

Disperarea oamenilor
mă deprimă grav,
prinşi în jocul loteriei
numită pompos fericire
trag la sorţi trăiri
şi fac abonamente
ca la un meci oarecare.
Anticamera iubirii
e goală de suflete,
circul vieţii strânge
şi atrage-n capcană
oameni însinguraţi.
Fluturi de noapte
mascaţi în clovni,
bieţi manipulanţi
de zâmbete încreţite
şi de hohote chinuite
iţi fac rolul vieţii:
acela de a ceda
strălucirea interioara

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers

Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- şi caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,

Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,

Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,

Perechea unui joc de cărţi
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărţi
În care doar fugim de moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim regret... de debut

Am teama veşnică; aceea de a nu fi urât la moarte
Căci este ultima mea poză în anticamera retinei
Cu negrul ce se-ncepe-n ciclul ce definitiv mă va desparte
De mine însumi, trup şi gând, făr-a mai şti de ce-mi revine...

Simt straniul sentiment frustrant de-a nu avea niciun control;
Să-mi aşez părul în oglindă, singur să îmi aleg parfumul
Să-mbălsămez tot anturajul, când mi se ia şi ultimul rol
Şi nu mai pot nimic decide... cum să mă îmbrac şi s-aleg drumul...

Nu pot nici trist să fiu, să plâng şi-aş fi cel mai îndreptăţit
Şi nici căldura n-o mai am -şi cât de cald eram la atins-
Iar florile ce miroseam nu-mi vor mai colora dormit;
Etern de-acum -indiferent cum nu-mi plăcea- de toţi desprins!

Mă rog să n-am multe păcate, să fiu povară de iertări!
Mi-e greu s-accept să îmi fiu eul făr-a mai fi şi-ncă să fiu,
S-oblig aşa doar de cutumă, timid ce-am fost, reci sărutări
Ce nu le cer, căci n-am cerut... Aş vrea, când mort să fiu tot viu!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum bine arată Radu Borza, cuvântul "anticameră" a intrat în limba română din italiană, unde se numeşte "anticamera". Sigur [...] | Citeşte tot comentariul