Circul vieţii

Disperarea oamenilor
mă deprimă grav,
prinşi în jocul loteriei
numită pompos fericire
trag la sorţi trăiri
şi fac abonamente
ca la un meci oarecare.
Anticamera iubirii
e goală de suflete,
circul vieţii strânge
şi atrage-n capcană
oameni însinguraţi.
Fluturi de noapte
mascaţi în clovni,
bieţi manipulanţi
de zâmbete încreţite
şi de hohote chinuite
iţi fac rolul vieţii:
acela de a ceda
strălucirea interioara
pe-o haină lipsită
de orice scânteie,
ca-ntr-o ruletă rusească
jucându-şi destinul
c-o uşurinţă
demnă de-o cauză
mai bună...
În final de poveste
gloanţele uitate
pe ţeava vieţii
devin solniţe
rănilor cereşti:
astăzi,
iar mi-am jucat
norocul chior
la primul orb
numit destin!
Iar sufletul,
singurul duh
ce revine
în propria lampă
fermecată
a mai gustat din nou
din circul vieţii...

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Votează! | Copiază!