amenintat

ameninţare

Ameninţările sunt armele pe care le oferi celui pe care l-ai ameninţat.

definiţie celebră de Boccaccio în Decameronul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cu tehnică nu poţi scrie o carte bună, dar cu talent şi fără tehnică eşti oricând ameninţat să scrii o carte rea.

citat celebru din George Călinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de a fi una cu marele Tot, pe care o implică sentimentul oceanic, apare ca o primă căutare de consolare religioasă, ca o altă modalitate de a nega pericolul de care se simte ameninţat eul din partea lumii exterioare.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îndrăznea să-l atace în propria lui locuinţă? Fusese totdeauna înclinat să privească lucrurilefoarte uşuratic, să nu creadă în rău decît dacă se lovea de el şi să nu ia măsuri de prevedere pentruviitor, chiar cînd era ameninţat din toate părţile. în cazul de faţă însă, o asemenea atitudine i se păreanelalocul ei.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să continuăm să privim în sus? Este lumina pe care o vedem pe cer una dintre luminile care vor fi acum stinse? E înspăimântător să priveşti idealul, aşa cum e pierdut în adâncimi, mic, izolat, un punct, strălucitor şi totuşi ameninţat de forţele întunecate care îl înconjoară, nefiind într-un pericol mai mare decât o stea aflată în fălcile norilor.

Victor Hugo în Mizerabilii (1862)
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai grea vorbă care se poate spune despre un om este: "Nu are nimic sfânt." Un om care nu mai are nimic sfânt poate face orice şi, mai ales, cu el se poate face orice. Asemeni oricărui om, un popor, pentru a nu se destrăma şi pentru a nu fi ameninţat să dispară din istorie, trebuie să aibă mereu ceva sfânt.

Gabriel Liiceanu în Apel către lichele, De ce regi?
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacă spre sat

O vacă neagră, caldă ca ţărâna-n vară,
Coboară dâmbul ameninţat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Şi pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuţii ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peşteri rumenite.
Vaca mugeşte spre viţelul însetat,
Laptele din flori şi muguri adunat
Apasă greu şi doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e prea valoros ca să se murdărească de intrigile aceluiaşi sistem care îl dispreţuieşte, încă de pe vremea Imperiului Roman. Chiar dacă sistemul sau o parte din el este reprezentat de preşedinte, politicieni, o profesoară mai vulgară sau chiar părinţii şi cam oricine trece prin drum şi caută să muşte din tine. Dar ar fi nedemn şi foarte inuman, chiar profund anti-creştin şi fiinţial, să te răzvrăteşti şi să urli, de fiecare dată când eşti ameninţat. Dar nu ni s-a spus oare asta, înainte să venim pe lume? Cred că s-a cam uitat!

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebaţi un adevărat credincios cine este pentru el Dumnezeu şi, indiferent de religie, vă va spune cam aşa: Nu am răspuns la întrebarea "Cine este Dumnezeu?". Nu mă interesează dacă într-adevăr se numeşte aşa şi nici măcar dacă "există sau nu". Acestea sunt întrebări meschine. Despre ce mă întrebi tu nu se poate gândi sau vorbi, este mai presus de orice gând sau cuvânt omenesc. Nu mi-a "poruncit" nimic, nu mi-a promis nicio recompensă şi nu m-a ameninţat cu nicio pedeapsă. Eu ştiu doar că fără "El" nu pot trăi şi nici muri, oricine ar fi, orice ar fi.

citat din Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viaţă)

De vei citi aceste versuri,
Vei înţelege foarte mult,
Vei şti că dragostea de mamă,
E prea puţin, un... cult.

Când îţi văd privirea tristă
Şi pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesneşte
Şi deodată nu-mi mai bate.

Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi şterg fruntea şi obrazul
Şi-ncercând să-ţi fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?

Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îţi stergi ochii cu năframa
Şi c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!