alchimist

alchimist

Adevăratul alchimist este cel ce transformă plumbul greu al dorinţelor şi argintul viu al minţii în aurul înţelepciunii, trecându-le prin focul purificator al iubirii.

definiţie de Ioan Gyuri Pascu în În căutarea armoniei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimist (!?)

nu ştiu dacă v-am spus:
sunt un alchimist al cuvintelor
umblu noaptea sperând
să sărut stelele
cu patima unui îndrăgostit
cobor din castel noaptea
spre ora doisprezece
când vampirii muşcă din lună
şi iubitele îţi dau mesaje pe messenger
scriu cu cerneală albastră
pe trotuarul din faţa casei
e alchimie pură
e alchimie spirituală
scriu cu pasiune
scriu cu voluptate
gablonzul din mână s-a tocit
mâncat de noaptea transformată în lup
îmi sună telefonul
mă anunţă dealerul
că nu mai vinde cretă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul alchimist care poate schimba totul în aur este iubirea.

citat din Anais Nin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramist

Epigramistul

Un alchimist, un vrăjitor,
C-un pic de sare şi piper,
Obţine plusul de umor,
Din minusul de caracter!

definiţie epigramatică de Corneliu Berbente (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonelului chimist Constantin Pănoiu

Atunci când scrie la gazetă,
Având un stil militarist,
Transformă pana-n baionetă
Ca într-un vis de... alchimist!

epigramă de Mihai Enachi din revista "Hohote" (2007)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theophrastus Bombast von Hohenheim, numele... bombastic de la notar al unui alchimist, medic, astrolog, teolog, filosof elveţian. Cei de jos îi ziceau... Paracelsus!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ai îndeplinit scopul vieţii spaţio-temporale dacă ce ai primit prin naştere ca materie grosieră dai înapoi Vieţii ca substanţă iluminată şi subtilă. Tu trebuia să fii supremul alchimist al lui Dumnezeu.

Constantin Luntraru în A doua carte (2007)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între A şi Z...

Am prins surâsu-ţi trist
Din marginea gropiţei
Si ochiul alchimist
La marginea dorinţei.
Am încercat atunci
Sărutul să ţi-l prind,
Cu şoaptele-mi adânci
Sub stele ce s-aprind.
Răspunsu-ţi tandru, moale
Se-ntoarse deîndată,
Ca zâmbetul sub soare,
Ce face scurt o roată.
Minune nu pleca acum,
Să nărui timpu-n zi;
Ci doar promite-mi cum,
Rămâne clipa în "a fi"...

poezie de Liviu Reti (1 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda

Secunda e un punct în viaţă,
Se topeste repede ca gheata.
Cu gandul la tine totu-i diferit
Parca trece-un veac pana aud tic.
Tac si tacerea sa-mi fie pedeapsa
Langa mine daca ai fi n-as regreta.
Cum te-am vazut, parca m-am schimbat
Nu e chimie, poate nici magie, e altceva.
Fiinte simple cu viata complicata.
Ceva mort in mine ai trezit,
Din piatra, aur ca un alchimist.
As vrea ca eu si cu tine sa fim,
Actori indragostiti intr-un film.

poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtezana

Un soare veneţian îmi scaldă-n aur
moi pletele, încununând alene
splendori de alchimist; port largi sprâncene
aidoma cu nişte punţi şi gene

ce-ndrumă spre cumplitul plaur
al pleoapelor în tainică mişcare;
legate de canale, duc spre mare,
se-înalţă, cad ori se preschimbă-în zare.

Dezmierd adesea în răgaz molatec
un câine – cine-l vede-l pizmuieşte –
cu mâna mea, nicicând de jar scrumită,

scump inelată,-n farmec odihneşte.
Iar prinţi de stirpă veche pier zănatec,
sfârşind răpuşi de buza-mi otrăvită.

sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!