aguridă

Rondelul aguridei

Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă,
Dar salivezi ca o gravidă
Şi te-nvârteşti precum un fus.

Ţi-a devenit faţa lividă,
Când năvălit-a un intrus.
Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă.

Privind cu chipul descompus,
Îl urmăreşti plin de obidă
Şi chiar de rişti să fi răpus,
Îi sari direct la carotidă,
Când strugurii sunt copţi şi sus.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Când mă trăsneşte nebunia
iau brusc creionul şi hârtia,
să-nşir pe foaia albă-o perlă -
a patimilor rece gherlă.

Desculţ, printre emoţii, tac
într-un torid şi trist cerdac,
păstrând aroma timpurie
a crizelor de isterie.

Planează spiritul din mine
printre lăcaşuri clandestine;
în cuibul lor putred şi moale
roiesc iluzii culturale.

Pe sticlă-am scris o poezie,
amar curat şi erezie...
În prag de noapte aguridă
e-o grea emoţie lucidă.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (14 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd aceleaşi mutre triste ...

Printre-aracii grei de roade de pe-ntinsele podgorii,
Cântă-a toamnă-mbelşugată vrăbii, grauri şi prigorii.
Numai într-un biet ciorchine, boabele au feţe triste;
Au motiv de supărare, stând cu nasul în batiste.
Printre crudele surate, infiltrat, se-afla intrusul,
Rumen ca o fată mare, ce îşi afişa surâsul.
Coptului bob, ce fusese în faza de aguridă,
Fără remuşcări, e sigur, i-ar sări la carotidă...
Încă verzi, după o vară, îl privesc cu-ngrijorare,
Că de l-o vedea stăpânul, le va face lor mustrare.
Ştiu că nu şi-au dat silinţa să se coacă deodată.
Vara-ntreagă, pe sub frunze, au făcut-o cât de lată.
Vorba fiind de-ale gurii şi cum legile naturii
Nu ţin cont de măruntişuri, bobul, etalandu-şi nurii,
Într-o dimineaţă rece, când trecea grăbit stăpânul,
Rupse fructul fără milă şi-l zdrobi în dinţi, hapsânul.
După cruda întâmplare, văd aceleaşi mutre triste;
Toate boabele din vie sunt la fel de pesimiste.
Într-o zi, în zimţi de teascuri, vor ajunge, bag de seamă,
Toate stoarse de-a lor vlagă, o pârdalnică de zeamă:

[...] Citeşte tot

fabulă de Mihaela Banu (6 septembrie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transatlantic

America nu plânge după nimeni,
E hâtră, somnambulă şi nebună,
Pe drumurile ei întortocheate
Am rătăcit cu vise-o săptămână

Când treci Oceanul, să-ţi piteşti aleanul,
Căci strigă de sub tălpi huma străbună,
Aici românii mâncă aguridă,
Şi-au dinţii strepeziţi după română

America-i nebună!
Rea, dar preafrumoasă,
Şi drumurile ei le-aş bate toate,
Autostrăzile întortocheate,
Şi liquor store-urile cu melasă

Tu grasă, tu obeză Americă,
Ce-ameninţi să ne-nghiţi pe toţi şi toate,
Să ştii că te-am văzut – şi nu mi-e frică!

poezie de Teodor Burnar din Exerciţii de liber arbitru (2020)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Din Fructul Cunoştinţei
Nu mai vreau să muşc,
Destul l-am savurat o viaţă-ntreagă,
Şi-am tot văzut Idei, în lung şi-n lat,
Pe Platon, Shakespeare sau Voltaire
I-am recitat pe scena cea mai 'naltă.

Mai bine gust o prună, o caisă, o cireaşă,
Sau chiar o pară aromată,
Căci şi acestea au dulceaţă
Şi miez de aguridă pe sub coajă.

E-hei, foarte-nţelept grăit-a Coheletul,
În dizertaţia-i savantă!
Sunt mult mai fericiţi,
În astă existenţă efemeră şi ingrată,
Nu cei care-au mâncat vârtos tapuah,
Ci mai degrabă, para dodoloaţă.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (august 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie

Firav lăstar, viţă de vie
Te-am tuns... Ai început a plânge
Şi-o lacrimă de apă vie
Străbate, ţi-a pătruns în sânge.

Porneşti sfioasă şi timidă,
Aduni miresmele în floare,
Bobiţe mici din aguridă
Le-aşterni în mângâieri de soare.

Din raza lui culegi dulceaţă
Şi-o dărui ca pe o comoară,
Te scalzi în zori de dimineaţă
În roua nopţilor de vară.

Lianele se-ntind departe,
Ciorchini în frunze se desfată,
În pârg dau boabe sidefate,
Ard nurii sânilor de fată.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îmbrăcat oceanul

Din cioburi
şi din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri şi
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viaţa,
îndrumător
să-mi fie.

Din nori
fără de apă uscaţi pe portativ,
din cer
fără de-albastru şi
ploaie
fără plâns,
am meşterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din hăuri de clepsidre

Adeseori ni-i clipa cam perfidă
Şi cu oprobriu sec îi denigrăm cadenţa
Prin versuri invertite-n aguridă:
Să nu ne mai rănească existenţa!

Ea poate fi pasabilă în toate
Inextricabilă şi chiar şi furibundă,
De eşti efeb ori dulcinee, poate,
Din urmă clipa vrea să mi te-ajungă.

De spaima ei devii efeminatul
Care în mâlul nemilos nu şti-va-înotul
Sau poate că escaladezi înaltul
Şi invincibil tu vei fi-ntru-totul!

Decât să-i rabzi înlăcrimat cinismul
Şi, ispitit precum un rob, să-i porţi pecetea
Mai bine luptă! Fii desăvârşitul
Ce cu un zâmbet nu-i va fi perechea!

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!