Din hăuri de clepsidre
Adeseori ni-i clipa cam perfidă
Și cu oprobriu sec îi denigrăm cadența
Prin versuri invertite-n aguridă:
Să nu ne mai rănească existența!
Ea poate fi pasabilă în toate
Inextricabilă și chiar și furibundă,
De ești efeb ori dulcinee, poate,
Din urmă clipa vrea să mi te-ajungă.
De spaima ei devii efeminatul
Care în mâlul nemilos nu ști-va-înotul
Sau poate că escaladezi înaltul
Și invincibil tu vei fi-ntru-totul!
Decât să-i rabzi înlăcrimat cinismul
Și, ispitit precum un rob, să-i porți pecetea
Mai bine luptă! Fii desăvârșitul
Ce cu un zâmbet nu-i va fi perechea!
Sau... pleacă tu, crâmpeie nemiloasă,
În hăuri de clepsidre, în luntrea lui Charon!
Nu mai risca destine! Du-te-acasă,
Învață ce-i un OM pe râul Acheron!
Dar nu-ți lua simbriile cu tine,
Ca pentru- un singur veac să-nghețe Infinitul!
Măcar atât să știu: de-i rău, de-i bine
Ca în repaus să-mi aștept sfârșitul...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sclavie
- poezii despre râuri
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.