aguridă

aguridă

Aguridă: copilăria vinului.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aguridei

Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă,
Dar salivezi ca o gravidă
Şi te-nvârteşti precum un fus.

Ţi-a devenit faţa lividă,
Când năvălit-a un intrus.
Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă.

Privind cu chipul descompus,
Îl urmăreşti plin de obidă
Şi chiar de rişti să fi răpus,
Îi sari direct la carotidă,
Când strugurii sunt copţi şi sus.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au mâncat părinţii aguridă, şi şi-au sterpezit copiii dinţii.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul mănâncă aguridă şi altuia i se strepezesc dinţii.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţini ajung să surprindă cum iese miere din aguridă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

"Poamă rară" şi hibridă:
Mândria este acidă
Şi cu gust de aguridă!

tristih de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce te saturi de aguridă, nu te mai bucuri prea mult de strugurii copţi.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Struguri (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţă proverbială

"Cu răbdare şi tăcere
Faci din aguridă miere",
Dar proverbul, bată-l vina,
Ignora, de tot, albina!

epigramă de Viorel Frîncu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aguridă, strugure copt sau stafidă, toate sunt nişte transformări, nu pentru a nu mai fi nimic, ci dimpotrivă, pentru a deveni ceea ce nu sunt încă acum.

Marc Aureliu în Către sine însuşi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Când mă trăsneşte nebunia
iau brusc creionul şi hârtia,
să-nşir pe foaia albă-o perlă -
a patimilor rece gherlă.

Desculţ, printre emoţii, tac
într-un torid şi trist cerdac,
păstrând aroma timpurie
a crizelor de isterie.

Planează spiritul din mine
printre lăcaşuri clandestine;
în cuibul lor putred şi moale
roiesc iluzii culturale.

Pe sticlă-am scris o poezie,
amar curat şi erezie...
În prag de noapte aguridă
e-o grea emoţie lucidă.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (14 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!