adaos

Adaos la delir

Şi să cântăm. Ca sabia arcuşul
Din gemete să-l tragem, din cucută,
în paşi de horă proslăvind urcuşul
Spre culmea ca o mumă-a spaimei, mută.

Şi sărăciei lustru-i dăm cu pluşul,
Ca mortu-n păpuşoi să nu mai pută.
Vătaful, responsabil cu căluţul,
Veghează ceata, rezemat de bâtă.

Când poticnirile înseamnă-avânt,
Când cel mai rău înseamnă cel mai sfânt,
Descumpănit strâng pana şi transpir

La gândul că degeaba mă mai mir
Şi că acest nenorocit cuvânt
E încă un adaos la delir.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum, ce sens plecarea?

catren de Omar Khayyam
Adăugat de oprea victor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lamento

Preţ de-un ocean, vâslim întruna
Trecând nomazi printre firide,
În bezne să descoperim
Zig-zaguri oarbe de aspide.

Vâslim oceane suprapuse
Şi punem nopţilor adaos,
Ca să privim cu ochi de zeu
La golul, zămislit, din haos

Trecând de cele întâmplate
Nu ştim nici dacă am trăit,
Dar credem în eternitate
Deşi, murim la infinit.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuri în stema domniei Ţării Româneşti, neam casei băsărăbească

Ceastă ţeară corbu-ş poartă întru pecetea ei,
fericit acum se-au dat adaos peceţii.
Scut la pieptul corbului cu un semn ca acela,
om den jeţiu şezându-ş toiag laudă acela.
Mare neam băsărăbesc cu aceasta semnează,
că marea acelor isprăvi a toţ să-i vază.

poezie de Udrişte Năsturel (1644)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă de moarte

Pe marginea unei stânci,
Mă gândesc să zbor
În înaltul norilor,
Fără aripi, bineînţeles.

Iar acesta nu-i un zbor oarecare,
Este un zbor care întotdeauna
Sfârşeşte tragic
În hăul văii de sub mine.
Acum, sunt eu un om curajos
Sau doar un alt fraier,
Un alt dezamăgitor adaos statistic
În valea viselor spulberate?

poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţa ta

Te-ntrebi adesea îndoită care-i tîlcul
intrării tale-n sfera mea.
Să fii aş vrea nemulţumită de răspunsul
pe care apa-n murmur ţi-l va da.

Adaos de lumină la caratele amiezii
şi enigmatic spor la tot ce e ascuns,
să fii de faţă – împlinire lipsei
lăuntrice – mi-ar fi de-ajuns.

Prezenţa ta răscumpără un continent iubit,
ce adineaori a căzut învins,
ca un cărbune într-o apă
pentru vrajă stins.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos

Nu-mi pun niciodată problema dacă-s fericit sau nefericit.

Totuşi, există un lucru pe care-l păstrez bucuros în minte –
Acela că în marea adunare –
adunarea lor, pe care eu o detest –
care are atât de multe numere,
eu nu sunt unul din multele unităţi de-acolo.
În suma finală n-am fost luat în calcul.

Această bucurie-mi este suficientă.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama se închide în trup

Peste tot bântuie mortea,
tăişul subţire cu otravă fierbinte
se risipeşte de la om la om.

Teama se închide în trup
şi ochii capătă o privire de ceaţă,
de simt cum se aşează praful pe cuvinte.

Tu rupi armura de taină
şi îmbraci o ie de in,
dar eşti mai departe de mine,

rămân ca un adaos izolat
de lumea din care am plecat
mulţumit că trăiesc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume de simboluri

într-o lume de simboluri
la tot pasul dai de goluri
mă împiedic mă ridic
păsările de nimic
nu le pasă ele ştiu
o comoară în pustiu

numai disperarea mută
toate lucrurile din loc
tu pe o redută eu pe o plută
după cum avem noroc

abundenţa de rebuturi
naşte alte începuturi

că e lipsă ori adaos
totul s-a născut din haos

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!