Lamento
Preț de-un ocean, vâslim întruna
Trecând nomazi printre firide,
În bezne să descoperim
Zig-zaguri oarbe de aspide.
Vâslim oceane suprapuse
Și punem nopților adaos,
Ca să privim cu ochi de zeu
La golul, zămislit, din haos
Trecând de cele întâmplate
Nu știm nici dacă am trăit,
Dar credem în eternitate
Deși, murim la infinit.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ocean, poezii despre viață, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.