adaos

Arome viclene

luna bate cu degetu-n geam
nişte frunze urcă pe umeri
ispitele gem în pahare arzând
liniştea pleacă-n mătase de fluturi

cer cu uşi închise
arome viclene
sfinţi din icoane în haos
printre vitralii lumina virgină
nu vrea să devină adaos

prăpăd în inimi şi beznă-n priviri
cuvintele atârnă deasupra de gând
pe cupola plină de fum şi cafea
oraşul invadează-n lumini.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia poezie

De pe înălţimi
cad cuvintele
ca o ploaie de priviri
peste umbre
şi păduri
de paşi înfloriţi
doar zâmbetele
se mai culeg
într-un adaos de zi
şi noapte
neînţeleasă speranţă
adusă cu sine

într-un pahar
de înflorită minte
doar umbra ţi-o pui
ca o aleasă cântare
şi perla apare
într-un sidef de zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet atins de stele

Nu mă întreba ce simt,
Eu chiar slăvesc divinul
Şi nu contest privirea oceanului.
Nu încerca să schimbi ale tale visuri,
Eu chiar pot stinge privirile tale.
Nu încerca să mă-nţelegi greşit
Eu, suflet atins de stele
Te caut zi de zi.
Tu eşti departe... atât de departe,
Că-mi vei ascunde la infinit
Iubirea într-un adaos de lumină,
Într-un absolut respiro al iubirii pure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

******

sunt cea mai frumoasă mamă

am părul negru lăsat să curgă

spatele mă chinui să-l ţin drept

copiii mei mă duc în toate direcţiile

cu ei râd şi zâmbesc

orice modernitate piere

orice surplus e prea mult

sunt cea mai frumoasă mamă

în ochii mei zboară pescăruşi

marea se-ntinde calmă

[...] Citeşte tot

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astral

O uşă se deschide
şi trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viaţă
creşte peste iarba topită.

Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleieşte aerul cu
zâmbete aruncate în stânga şi-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deşarte.
O ardere cu iz de cer
curăţă cămaşa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de fiinţe şi lucruri
o oarecare aşezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub paşii grăbiţi
spre astral.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politic eşafod

ţara răbufneşte se-ndreaptă spre haos
zei înnebuniţi se bat pentru putere
la sărăcia sumbră sunt malefic adaos
au lăsat în urmă lacrimi şi durere.

cad capetele sub un politic eşafod
bântuie prin guvern marea stupoare
în zbor de pasăre să mă innod
aş vrea, ca să zbor către soare.

zorii prosperităţii se nasc în occident
unde zeităţile sunt mult mai umane
aici la tot pasul un suflet ardent
e îngenunchiat cu ochii la icoane.

e o degringoladă fără precedent
în amintiri de vot mai tremură slogane.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoarea

Îmi scot ochelarii
Pun alături pixul
Din motive varii
Mă inhibă chixul

Şi cedez rutinei
Care de plictis
Avutul din tine-i
Tăinuit în vis

Dornic de repaos
Dar ieşit din vervă
Fiece adaos,
Trece în rezervă

Câte-mi mor proiecte
Geana mi se zbate
Bogat în defecte
Şi sărac în toate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dine Costandine

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele şi cu potcoave
Că mi-s nopţile bolnave
De urgie şi adaos
Şi mă pierd, mă pierd în haos

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopţile pustii
Bântuite de stafii
De mândre şi de cârlani
De jandarmi şi pungi cu bani

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi şi cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ţi ia ochii, să te-mbete
Şi să-i pun la mândre-n plete

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dine Costandine

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele şi cu potcoave
Că mi-s nopţile bolnave
De urgie şi adaos
Şi mă pierd, mă pierd în haos

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopţile pustii
Bântuite de stafii
De mândre şi de cârlani,
De jandarmi şi pungi cu bani

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi şi cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ţi ia ochii, să te-mbete
Şi să-i pun la mândre-n plete

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ostaşilor români

Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!
(...)

poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostaşii noştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!