acri

Cooney Potter

Am moştenit de la tata patruzeci de acri de pământ
Dar, cu munca mea, a soţiei, a celor doi băieţi şi a celor două fete
Din zori până la asfinţit, am ajuns proprietarul
A o mie de acri.
Nemulţumit,
Dorind să ajung stăpânul a două mii de acri,
Am căznit în toţi anii cu sapa şi cu plugul,
Trudind, refuzând orice bucurie - mie, soţiei, fiilor şi fiicelor mele.
Squire Higbee greşeşte când spune
Că am murit fiindcă am fumat ţigări Red Eagle.
Mâncatul pe genunchi şi băutul cafelei la repezeală
În timpul aratului, semănatului şi recoltatului
M-a adus aici înainte de vreme, când abia împlinisem şaizeci de ani.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violonistul Jones

Pământul vibrează într-un anume fel când ajunge
Acolo, în inima ta, şi ăsta eşti tu.
Şi dacă oamenii află că poţi cânta la vioară,
OK, cântă – şi asta este toată viaţa ta.
Ce vezi, întinse brazde tăiate de trifoi?
Păşune pe care calci îndreptându-te către râu?
Vântul adie prin lanul de porumb; îţi freci mâinile,
Juncanii sunt de-acum gata pentru iarmaroc;
Altădată auzi foşnetul de fuste în mişcare
Al fetelor când dansează la Little Grove.
La Cooney Potter, o coloană de praf
Sau un vârtej de frunze înseamnă secetă nimicitoare;
Mă priveau de parcă aş fi fost Red-Head Sammy
Pregătindu-se să intre în "Toor-a-Loor."
Cum mi-aş fi putut ara cei patruzeci de acri de ogor
Sau dori să am mai mult de atât,
În freamătul sunetelor de corn, cantrabas şi piculină
Stârnite în creierul meu de ciocârlii şi prigorii,
Şi de ţârâitul morii de vânt – şi de-ar fi fost numai atât.
Nu am pus niciodată în viaţa mea plugul în brazdă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu gâşte

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am minţit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri şi prieteni capricioşi ca vremea-n toamnă –
Şi cu primăvara sosind în oraş călare, ca o doamnă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe foc

ciorba de pui chinezească

să tai ghimbirul felioare
şi trei căţei de usturoi,
cum ai putea descrie oare,
parfumul dragostei în doi,
prin aburii de pui grăsan,
picuri uleiul de susan
şi morcovii căliţi cu ceapa
ardeiul, ţelina şi prazul
îi umpli imediat cu apa
sărată dacă este cazul,
ciorbiţa astfel ticluită
arată bine, aurită,
cum n-ai uitat să pui o urmă
din praful galben de curcumă
şi puiul lăfăind în zeamă
îl vei acri de bună seamă
nu cu oţet, ci cu lămâie,
zemoasă, verde sau gălbuie

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vladimir

Ţopăie morţii în cimitir,
Sus e statuia lui Vladimir,
Oasele urşilor saltă-n cavou,
Umblă Columb, în mână c-un ou.
Dansează beat bietul Falstaff,
El nu e fals, nu este grav,
Capul ce joacă nu e tăiat,
Milă îmi este de proful Unrat.
Femei – istorie, femei glumind,
Deltele cresc, crime şi grind,
Află sub unghii probe legale,
Faptele sunt doar cacialmale.

Masca veseliei a fost furată,
Carnavalul fuse chestie bluffată,
Cad păsări din cer, nu aveau nici aripi,
Mitraliera pare coadă de ghitară.
Zei pe sticlă leagă vorbele, făloşi,
Burţile se umflă, iepurii-şi fălcoşi,
Bustul, salsa, fundul câştigă teren,

[...] Citeşte tot

poezie de Bori Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.

Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.

Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.

Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toţi la ea participam,
Toţi am pus o cărămidă.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E "grei" şi "grele"!

Pretinsele valori, pline de vanitate,
se-ntrec să se remarce în ochii orişicui.
Primind dezaprobări, pe viaţă-s încurcate,
căzute-n derizoriu, şi-agaţă pofta-n cui...

Când se adună-n haite, se perie, pe rând,
faţă de "restul lumii", sunt pline de dispreţ.
Se mângâie pe creştet şi se întorc scuipând,
scârbite-n falsitatea cu care îşi fac preţ.

În concurenţă grea, pizmaşă, otrăvită,
îşi îmbuibă declin ce stă la pândă-n noapte
să le taie elanu-aprins pentr-o clipită,
în care-şi tot promit că sunt ce nu se poate.

Salivează-njurând că strugurii sunt acri,
gingii îşi strepezesc şi fac paradontoze,
cu glas paranoid ţipă că-s monştri sacri
şi iau diazepam, să scape de nevroze...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de a iubi

făcea ca genele noastre să se combine minunat
precum naşterea unei vieţi cu destinul
la mâna timpului
ce voia să-şi recâştige domeniul

ploile repezi vegheau între progres şi sălbăticie
aşa după cum obişnuia ghinionul să se ţină scai
de coada celor şapte ani
fără pâine

pentru noi moartea rămânea un străin cu haine frumoase şi moi
din oraşul râvnit de primii părinţi
de pe ambele maluri

cu privirea mereu înainte
după obiceiul de a citi măruntaiele unui vişin sălbatic
m-am aşezat singur pe tron
simţeam în mulţimea poftelor dorinţa de intimidare
dar ca un om ce nu se sperie lesne m-am lăsat purtat
pe braţele furiei

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivii şi taverna

Eu sunt beat şi tu eşti nebun,
cine ne va duce acasă?
De câte ori n-au spus,
"Bea numai un pic, doar două sau trei pahare?"

În acest oraş n-am întâlnit pe nimeni treaz;
fiecare-i într-o stare mai deplorabilă decât celălalt,
mai înflăcărat şi mai smintit.

Dragul meu, vino în taverna pierzaniei
şi trăieşte toate plăcerile sufletului.
Ce fericire mai mare poate exista în afară
de această conversaţie intimă
cu Cel Iubit, sufletul sufletelor?

În fiecare colţ sunt beţivi, braţ la braţ,
iar Hangiul toarnă vinul
dintr-o carafă în fiecare particulă a fiinţei.

Aparţii acestei taverne: venitul tău este vinul,

[...] Citeşte tot

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea L(l)enii-n pandemie

M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Şi mi-am pus şi eu însemnul
Lenii care ştiu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Şi atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ţi se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Şi prin unghii ţi-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!