E "grei" şi "grele"!

Pretinsele valori, pline de vanitate,
se-ntrec să se remarce în ochii orişicui.
Primind dezaprobări, pe viaţă-s încurcate,
căzute-n derizoriu, şi-agaţă pofta-n cui...

Când se adună-n haite, se perie, pe rând,
faţă de "restul lumii", sunt pline de dispreţ.
Se mângâie pe creştet şi se întorc scuipând,
scârbite-n falsitatea cu care îşi fac preţ.

În concurenţă grea, pizmaşă, otrăvită,
îşi îmbuibă declin ce stă la pândă-n noapte
să le taie elanu-aprins pentr-o clipită,
în care-şi tot promit că sunt ce nu se poate.

Salivează-njurând că strugurii sunt acri,
gingii îşi strepezesc şi fac paradontoze,
cu glas paranoid ţipă că-s monştri sacri
şi iau diazepam, să scape de nevroze...

Până mai ieri urcate cu toate-ntr-un copac,
azi au căzut în gropi, de mare ameţeală.
Privesc de jos înaltul şi mii de planuri fac
cum să apuce iar nimicul la-mpărţeală.

Pretinsele valori, năuce, derutate,
se-ntrec în neputinţe, bolnave de mândrii,
la margine de clipă,-n zvârcoliri ciudate,
dispar precum măgarul în ceţuri fumurii.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi oameni îşi caută job, întemeiază familii, fac copii pentru că "aşa-i tradiţia". În acest moment, marea masă a oilor (oamenilor) trăieşte cu valorile altora. Pentru că asta fac oamenii. Încearcă să pună în cârcă altora propriile valori. Trebuie să, aşa e normal, eşti nebun? Vestea bună e că fiecare om are propriile valori, talente şi propria personalitate care împreună îl fac să aibă o misiune unică şi un mesaj unic. Ce-ar fi să descoperi care sunt astea şi să începi să trăieşti o viaţă pentru care nu mai trebuie să te motiveze nimeni să te trezeşti dimineaţa?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsturnare de valori

Uf, sistemele de valori
S-au inversat de zeci de ori,
Jumătate sunt pe dos,
Iar restul cu capu'-n jos!

epigramă de David Boia (28 iunie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care s-au născut numai ca să facă rău. Fac rău altora, îşi fac rău lor; nu sunt mai miloşi cu ei decât cu alţii.

Radu Tudoran în Fiul risipitor (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire

Cum a fost noaptea asta, iubito?
Luna iarăşi a coborât în palmele mele
Ţi-am făcut cunună din iarbă
Am deschis zorii şi roua dimineţii
Am descântat-o până la răsăritul soarelui
Ne-am mai născut pentru o nouă zi
O fereastră, ca un ulcior cu apă
Am aşteptat să-ţi deschizi ochii
Să-ţi privesc stelele din ochi
Să te sărut pe pleoape,
Precum valul îşi mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Şi din înaltul cerului senin în palma ta
Să mă cuprinzi cu tot cu noapte şi amintiri
Cu tot cu noapte şi iubire, dedicat ţie, iubita mea Ileana.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţiştii elitişti, de "elită"

Mulţi poeţi de pe "feisbucă" se făcură poliţişti.
Critică de le sar plombe, nu ai dreptul să exişti!
Se organizează-n găşti şi se-ntrec în osanale,
îşi spun pe rând of de of, mai târziu, îşi dau la gioale.

Draaagii! Nu pot să respire de atâţia "impostori"
care nu-i ridică-n slavă şi nu îi proclamă: sori,
corcoduşi ai poeziei, geniali, inconfundabili,
maioreşti şi călineşti, "culturişti" inegalabili!

Au şi ţeasta-n pătrăţele, de cât s-au tot străduit
să vâslească-n orice vreme, pentr-un vas împotmolit.
Pătimaşi, (mai rău ca mine, când cred că scriu vreun pamflet)
se umflă şi fermentează ca gogoşarii-n oţet.

Sunt de toate pentru toţi: poeţi, critici, (tr)a(n)spiranţi.
Toţi se cred inegalabili şi al naibii de şarmanţi.
Rătăciţi, fără tăgadă, de lotul de "erudiţi",
Urlă ca lupii la stână, crezându-se-ndreptăţiţi.

Fluieră pe la răscruci, unde latră câte-un câine,
hămesit şi el de bârfa care-i ţine loc de pâine.
Din eterul tuturora, nimănui şi orişicui,
încropesc de zor coşciuge, bat continuu câte-un cui.

"-Vaaai, cum circulă valoarea! Extraregulamentar!
Ne ucide poezia în vers antipopular!"
Vigilenţi peste răscol, poliţai şi aferente
trântesc un proces verbal, relatând grave-"accidente".

Amendează-n stânga, 'n dreapta, înainte, înapoi,
nimeni neavând scăpare, că doar de-aia sunt copoi!
Nu-ndrăzni să-i contrazici, biet poet! N-ai nicio şansă,
că-s atât de-ncrâncenaţi, de parc-au căzut în transă.

Mulţumiţi că au stârpit "şoareci de bibliotecă",
se dau jos de pe feisbuc şi merg la viticotecă.
Un vin "nobil, ca şi ei" le flatează cerul gurii...
E momentu-n care-i prind... aburii literaturii...

pamflet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amatorii îşi fac griji pentru bani, profesioniştii îşi fac griji pentru echipamente, maeştrii îşi fac griji pentru lumină! Eu sunt relaxat!

citat din Aurel Rapa
Adăugat de Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Şi ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Şi mii de morţi sunt mărturia
Când însăşi viaţa ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi nu mai punem preţ pe carte
Şi am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din şoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Tristeţea la tot pasul zace
Omul îşi uită bucuria
Când însuşi Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi Lumea toată îşi împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranţele-s deşarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu-i strop de linişte în lume
Şi păcălim democraţia
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naşte-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!

poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina eternă

Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Şi nu ştiu cum să fac să mă desfac

Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc şi nu te am
Şi fac din veşnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam

Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înţelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată

O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, oamenii care sunt trişti nu îşi doresc nimic. Ei nu fac decât să îşi plângă situaţia. Abia atunci când sunt mânioşi ei ajung la o schimbare.

citat din Malcolm X
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea.

citat celebru din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe
Adăugat de Dyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţioasele-mi amintiri

Scormonesc prin amintirea-mi avidă de trecut,
Caut în negura ascunsă, dincolo de orizontul clipei pe care-o văd,
Iluminându-mi calea, propăşindu-mi paşi drept,
Şi citesc printre rânduri, din cartea tinereţi-mi muguri.

Valori de neînvins îmi reapar în fapte,
Nu am nicio clipă laxă,
Doar ochii îmi sunt vioi, deşi...
Îi simt cum îşi împart tăcerea între ei.

Dincolo de zidul grav al naturii fiinţe mele,
Dincolo de visul singur ce mă mai poate apropia de tot ce vreau ca să resimt,
Trăieşte acel ceva ce m-atrage, ca al mării azur perfect,
Oglindit în al nopţii cer de porţelan.

Îmi sunt amintirile pline de atenţii delicate,
Aud doar râsete şi şoapte,
Iar atunci, văd doar zâmbete mai proaspete decât ale cireşilor podoabe,
Parfumate flori, ce se nasc în fiecare primăvară.

Ridic oriflamme-ul luptei, să se vadă,
Şi până dincolo de prăfuitul orizont, să se ştie,
Că nu cunosc şi nu accept aceiaşi grea pedeapsă,
Şi nu am să permit, să îmi aştern marasmul dureros.

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă regăsesc

Calc strâmb încercând să merg drept,
Rumeg la adevăruri şi minciuni
Cu ochii obosiţi şi taciturni
Aştept fără să ştiu ce mai aştept.

În vânzoleala lumii nu mă regăsesc
Să ştiu ce loc îmi este destinat,
Sunt unii care tot şi-au aranjat
Lor nu le pasă dacă obosesc.

Privesc în jur şi băncile sunt ocupate,
Stau peste ele întinşi nerozi necopţi,
Se scoală câte unul ofilit de nopţi
Îşi lasă locul rădăcinilor necoapte.

De când mă ştiu e totul inversat,
Doar cerul îşi păstrează sigur locul
Şi sub pământ când vine trist sorocul
Eşti ambalat la margine de sat.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte cu brumă –
merele căzute-n deal
îşi fac pârtie

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea verde

poezie şi culoare
zorii zilei îmi deschid
înspre dimineţi cu soare..
soare cald în răsărit.

a trecut şi o furtună
parcă ieri... sau mai demult
azi din raze-mi fac cunună
glasul mierlei îl ascult.

glasuri mii... frunza e crudă
se agită-un piţigoi
ghioceii ies din umbră
fără pijama.. şi goi!

viorelele timide
îşi lasă privirea-n jos
toporaşii cu albine
se privesc în ochi duios!

ce frumoasă eşti pădure
la o margine de sat
ochii mei te creionează
azi pe-o pagină de chat.

eşti tablou... eşti simfonie
eşti arpegiu... eşti culoare..
nu...... tu eşti natură vie
şi nu ai asemănare!!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor delăsători

Lenevindu-se tot anul
N-a făcut nici unul planul;
Azi, când termenu-i aproape,
Îşi fac planul... cum să scape!

epigramă de Anca Drăgnescu-Grigoriu din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plăcintă pe cinste!

iubirea ta

mare uriaşă dumnezee

pe care eu

o iau o privesc suspect
o strivesc un pic între gene
fac negru-cu-alb alb-cu-roşu
o întorc pe toate feţele
o degust
o vârstă ancestrală îşi strigă
perindările de-a lungul eternităţii
să mă descopere – chipurile – pe mine!

o iau o privesc suspect
dau să-mi fie milă
dar în iubire ca şi în război...!
neatentă îmi scapă printre degete
fac roşu-cu-alb alb-cu-negru
îi caut dedesubturile
găsesc
pelerină amplă
balon cu heliu
cutie cu chibrituri

o iau o privesc suspect
o încui într-un loc fără nume
cum ar fi de pildă
spaţiul aparent viran de la intersecţia narciselor cu acele câteva
scuturi intempestiv intrate în coliziune cu un destin

aşi!
prea complex ca să răspundă la un nume!

pun afiş: "în reconstrucţie"

şi ea
se zbate urlă ţipă cade într-o stare

mă ocup de câteva zarzavaturi
urmăresc cum îmi intră în sânge
ţipătul acela al timpului
petrecut cândva
în deplină siguranţă

mestec 2 rondele de morcovi
fac o barcă dintr-o felie de roşii
îmi plimb leuştean pătrunjel mărar
pătrunjel mărar leuştean
mărar pătrunjel leuştean
pe porţiunea uscată de viaţă
până când musai trebuie
să mă dau la o parte
să fac loc
ALTCEVA-ului

între timp tu

te zbaţi urli ţipi cazi într-o stare

descui pe furiş porţiunea fără nume
ca şi cum mi-aş face operaţie pe cord deschis
exact în momentul acela în care suferinţa
decide să tacă aristocrat

ca pe nou-născut
te iau nu te privesc te aşez
pe o foaie de aluat

fac o plăcintă pe cinste din tine!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi face prea multe planuri se lasă de obicei tot aşa de mult condus de "moment" ca şi cei care nu-şi fac planuri deloc.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Monştri sacri" ai literaturii sunt din ce în ce mai puţini, restul sunt pisicuţe.

aforism de Betty Marcovici (martie 2002)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la părinţi am învăţat

De la părinţi am învăţat, cum să fiu om respectat.
Când greşesc să-mi cer iertare, să dau celui ce nu are.
Rău să nu fac nimănui, să fiu ajutorul lui.
Să grăiesc doar adevărul, minciuna să n-o îndrăgesc.
La necaz să nu-i duc dorul, tot ce-i frumos să iubesc.
Deşi par doar simple acte, eu le consider valori.
Valori aplicate-n fapte, pentru oameni sunt comori.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2023)
Adăugat de Duitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!