Poezii despre Pietricica
Rezultate pentru Pietricica în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Salamul Pietricica
De salamul Pietricica,
Nu te doare burticica,
Dar o spune clar stiharul
Că te doare... buzunarul.
pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoloșul și Pietricica
"Iubirea nu pe sine vrea să se dezmierde,
Nu pentru sine-s angoasele care-n inimă-i tot cad,
Ea pentru altcineva cântă de frunza verde
Și-nalță-un Paradis, ațâțând focul disperării-n Iad."
Astfel fredona micuțul Cocoloș de Lut
Călcat zilnic de toate vitele-n picioare;
Dar din pârâiaș o Pietricică a ținut
Să-i ciripească stihurile următoare:
"Iubirea doar pe sine vrea să se dezmierde,
Să-l lege în lanț pe altul e marea ei plăcere,
E fericită să-l vadă cum libertatea-și pierde
Și-nalță-un Iad ca să provoace-n Paradis durere."
poezie clasică de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre plăcere
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mama
Poartă mama un inel,
Tare drag îmi este el,
Cu o pietricică rară
În formă de inimioară,
Vreau să-l port,
Dar am răbdare -
Pâna cresc un pic mai mare.
poezie de Maria Gonta (17 septembrie 2015)
Adăugat de Maria Gonta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mamă, poezii despre inimă sau poezii despre creștere
Copilul
Ridică o pietricică
și o aruncă în mare.
Apoi încă una, și încă una.
Nu se mai poate opri.
Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.
El doar aruncă pietre,
atât și nimic mai mult.
Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în așteptarea viitorului
când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...
Numai dacă degetele lui se vor descleșta
și le va lăsa să se ducă.
poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, citate de Norman MacCaig despre viitor, poezii despre plajă, poezii despre pisici, poezii despre dorințe, poezii despre degete sau poezii despre copilărie
Duc
un rucsac în spate
și unul în față
le car după mine cu cerbicie
eu
nu mă plâng de drumul ane
voios îl par
curg apele de la ultimul efort
el
mă privește cu dis
prețul unui om suplu
sunt un atlas care urcă
muntele cu greutăți pentru antrenament
pun o pietricică în bocancul drept
și
o pietri
cică în bocancul stâng
carnea sfâșiată provoacă răni
duc totul cu mine
zi de zi în fiecare zi același drum
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre plâns, poezii despre munți, poezii despre hărți sau poezii despre apă
Oameni
Văd oameni cu figuri din plastic
Pierzându-se-n gesticulații,
Cu tonul acru și bombastic
Bălesc scornind elucubrații!
Văd oameni cu figuri din piatră
Și totuși slabi și instabili,
Mânați de spiritul de șatră
La speculații, ce abili!
Văd oameni cu figuri din tablă
Cu graiul răgușit de-angină...
I-aud șoptind c-ar fi o rablă
Mâncată strașnic de rugină.
Văd oameni cu figuri de-aramă
De bolovani, părând o pietricică
Și să pronunțe cum îi cheamă
Îi simt cum li se face frică...
[...] Citește tot
poezie de Livia Frunză (24 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare sau poezii despre frică
Mi-e tare dor de-acasă
Stau bine-aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
nici nu-s o pietricică
purtată de-un șuvoi.
Din vremea copilăriei
o sămânță în mine-ncolțea
"cunoaște pământul măslinilor", îmi șoptea.
E poate destinul ce lucrează prin noi,
uneori teleghidați, urmărim o stea.
Stau bine-aicea!
Dragostea a reintrat în casa mea
o nouă țară și-al său popor m-au adoptat,
Iubire, Respect și Bucurie mi-au dat.
Casa mea are ferestre luminoase,
Iubirea și Lumina intră gingașe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
și totuși, îmi lipsește ceva...
Uneori mă cuprinde o apăsătoare angoasă
Căci... mi-e tare dor de-acasă.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre respect
- poezii despre măslini
- poezii despre dor
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre bucurie
- poezii despre Pământ
Pietricica de seară
O mai aștept, că deh! e-așa frumoasă...
Și se mai face nu-s de vină eu!
Așa vrea ea, că e simandicoasă
Și elegantă și... pe placul meu.
Da' nici eu nu mă las: am pălărie
De la Nea Gicu, șef pălărier
Pe care-orice bărbat ar vrea să-l știe
Amicul lui. Pe cinstea mea, mon cher!
O duc la teatru-acum, că-n seara asta
E una care-i place ei. În rol,
Că, altfel, n-o suportă cu-asta, basta!
Și zice că-i o vampă, zău, parol!
Da' ce-o mai face, frate, că-n lumină,
Îmi pare că e fum la geamul ei?
S-o pieptena și peria-i de vină?
Că arde, prin frecare, alelei!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre șefi, poezii despre vinovăție, poezii despre prostie, poezii despre prietenie sau poezii despre ore
Mi-e tare dor de-acasă
Stau bine aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
Nici nu-s o pietricică purtată de șuvoi.
Din vremea copilărie
O dorință-n mine încolțea
Să cunosc pământul însorit din Italia,
Din când în când o voce-mi șoptea.
Iată-mă acuma aici, visul e devenit aievea.
E poate destinul ce lucrează prin noi
Căci teleghidați uneori,
Cu nesaț urmărim o stea.
Stau bine aicea!
Dragostea în casa mea a revenit
Într-un singur inel două vieți a unit.
O nouă țară cu-al său popor m-a adotoptat
Iubire, respect și bucurie mi-a dat.
Casa mea are ferestre luminoase
Iubirea și lumina intră gingașe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
Și totuși, îmi lipsește ceva...
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață sau poezii despre devenire
Fiul pescarului
Viața mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd și el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.
Singura mea slujbă este și grijă necontenită
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară și fiecare pietricică șlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredințează.
N-am prea mulți companioni alături pe uscat:
Ei disprețuiesc șleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.
În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roșii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe țărm palma mea simte pulsul mării, viu și sărat,
Și eu conversez cu echipajele atâtor și atâtor naufragii.
poezie de Henry David Thoreau din antologia de versuri Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre roșu, poezii despre puls, poezii despre plimbare, poezii despre pescuit, poezii despre perle, poezii despre mâini sau poezii despre avere
<< < Pagina 1 >