Pietricica de seară
O mai aștept, că deh! e-așa frumoasă...
Și se mai face nu-s de vină eu!
Așa vrea ea, că e simandicoasă
Și elegantă și... pe placul meu.
Da' nici eu nu mă las: am pălărie
De la Nea Gicu, șef pălărier
Pe care-orice bărbat ar vrea să-l știe
Amicul lui. Pe cinstea mea, mon cher!
O duc la teatru-acum, că-n seara asta
E una care-i place ei. În rol,
Că, altfel, n-o suportă cu-asta, basta!
Și zice că-i o vampă, zău, parol!
Da' ce-o mai face, frate, că-n lumină,
Îmi pare că e fum la geamul ei?
S-o pieptena și peria-i de vină?
Că arde, prin frecare, alelei!
M-am plictisit căci e o oră, iată.
De când o-aștept. i-arunc o pietricea...
- Au! Prost mai ești! Iar ai făcut-o lată!
Vezi tu! Cobor la tine! Mama ta!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre șefi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre prietenie
- poezii despre ore
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.