Marioneta

Societate

O tu om cu două feţe
Ipocrit cu mari pretenţii
Doritor de-al meu servicu
Marionetă a societaţii

Om cu inima-mpietrita
Tu visezi la bogaţii
Oare merită să dai un frate
pentru false bucurii?

poezie de Laurenţiu Bodişteanu (24 septembrie 2012)
Adăugat de Laurenţiu Bodişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marioneta

Părul bogat
şi gene negre, de mătase,
pun în lumină
cipul alb, de var.
Nasul e cârn şi pistruiat,
ca de copil. Trupul frumos
are sclipiri de chihlimbar.

Cânepă groasă, dură,
o-nconjoară,
îi prinde capul,
trupul de artistă.
Sforarul nemilos, meschin
e-o brută
îndrăgostită doar de firea-i egoistă.

Îşi simte trupul slab
şi mintea subjugată;
se mişcă
împinsă de arcuri nevăzute;

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile

lumea asta e un teatru
de păpuşi
te-ai urcat în trenul vieţii
din greşeală
un tren de vise
şi multe dez
amăgiri
vei fi o jucărie în mâna tuturor
nu vei înţelege nimic
la început
pentru că nimic nu e de înţeles
mai târziu te vei simţi
o marionetă
manipulată de mâini ne
cunoscute (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Digestia

domnul care face jogging pe etaj
şi doamna care face chiftele pe-un blat
şi marioneta în salopeta
prăzulie care mătură prin salon
şi firele de păienjeniţe din nas (?!) retezate
cu o forfecuţă de unghii
bine crescute de când pacienţii
între ei şi între
aparţinătorii de-bu-so-laţi
se comportă aproape normal: sparg
numai fiole de enzimă uşoară
în dinţii de rezervă puşi pe noptieră
în vederea unor alte digestii
poate mai grele, poate
inexistente în lumea
bună de acum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vede prada când vânează

Respiră sângele fântânii,
Mănâncă lacrima fisuri
Un inorog cu aripi roase
De nimfe astăzi veninoase,
O cupă - pântece de mamă
Un urlet, frică fără teamă.
Iar vârcolacii-n jurul lunii
Ascultă sunetul iubirii.

Un farmec, briza şi mireasma
Te prinde şi te-nceţoşează,
Cu un miros arid de carne vie
Eşti ameţit de-o păpădie.
Prinţesa dramei, fiica urii
Te manevrează cu puterea lunii,
Iar tu o marionetă fără minte
Nu şti să legi două cuvinte.
Azi eşti vânat la vânătoare
E teritoriul ei, iar tu decor în căutare.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioska

Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deţine puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puţin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua şansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te şi mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeţi - mă, nu sunt o marionetă!
Poţi, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi ceara-n lumânar...

Şi de ce-ar mai ninge,-Anida, când nu poţi s-aduni o stea, când în palma-ţi se topeşte orice amintire-a ta?
Nu mai vrei să ştii de tine, nici de clipele ce trec, hibernezi ca o ursoaică, te-a prins somnul în sirec...
Te strecori printre secunde ca morganele-n deşert şi de fuga ta de tine, cum pot oare, să te iert?
Te-ai închis în poezie-n acolade de trohei şi în lanţuri ţii şi muza şi o mânui din condei
Ca pe o marionetă... dar curând va sucomba şi te vei trezi, Anida, doar cu pustnicia ta...
Fă-ţi provizii de cuvinte, răsădeşte-le în gând, cât nu le opresc la vamă, pe nimica să le vând!
Fără ele te vei stinge ca o rugă în altar, ceară lăcrimând pe cruce sau în sfântul lumânar...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
şi mai greşesc că,-n fine, n-am aură de zeu.

Dar bate vântu-acela, un vânt brutal şi rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
şi-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviţi, e cerşetorul cu hainele-i de lord"!

Eu de cerşit, cerşit-am şi încă văd cerşire
prin sângele-mi ce nobil l-aş fi privit mereu,
dar ce n-aş da, şi viaţa, să pot ieşi din fire -
sunt om, marionetă, şi păpuşar, tot eu.

Celulele-mi şi mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.

sonet de Ionuţ Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizibilul, neadevărul

Da, eu fiind marioneta groaznică a viselor mele, trebuie
să fiu generos cu tine –
interiorul dens al orhideei, despicat în două.
Şi unghiile degetelor care apără astfel de
împrejurimi?
Şi tabulările inalienabile ale vecinilor,
cu toată verva lor pentru sentinţe?

Port stigmate
care anulează toată bunătatea voastră.
Privesc direct Zeppelinul argintiu
care spulberă cerul.
Pentru a vă trezi încrederea?
Pentru a veni cu ce fel de sancţiuni –?
Strofa argintie... cântecul
luminat de mit... Asemenea
distanţe înaintează spre ţărm fără
zâmbete răutăcioase. Şi, în ceea ce mă priveşte...
Greutatea ferestrei pulsa în fragmentele
jaluzelelor. Iar asta pentru a stinge tot ce cred.

[...] Citeşte tot

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile

Mândru şi înalt, roşul trandafir
Aşteaptă în grădina, azi, un musafir.

Galbenă e floarea care se roteşte
mereu după soare şi spre el priveşte.

Ştiu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.

Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniţă, te întâlneşti cu ea.

Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau şi chitara.

Vişina e vişinie.
Vara, fac compot din ea şi îmi aduce bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!