Matrioska
Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deține puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puțin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua șansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te și mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeți - mă, nu sunt o marionetă!
Poți, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gorunescu Carmen Lidia. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre timp, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre tată, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre corp sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.