Doina

Doină

Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrăneşte în codrul verde,
Dorul, care doare.

Doină, plai de mioriţe,
Cu ciobani şi cu băciţe,
Du pe-aripi de vânt şi nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.

Doina dorurilor grele,
Ţesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi şi izvoare,
Cântă dorul românesc,
Şi peste hotare.

Doină sfântă românească,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de doină se poate alina numai cu o doină de dor.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina este prilejul prin care omul comunică cu sufletul, reuşind să-l scoată din încercuirea suferinţei; doina este în eternitatea lui a doua natură, după Dumnezeu.

aforism de Camelia Opriţa din cartea Zidul gândurilor
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

doină românească

Doina românească - această catedrală a tristeţii.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină zic şi doină tac

Frunză verde ţară-albastră
cum de eşti tu doar a noastră
şi nu eşti cum vor duşmanii
doar Grădina Ghetsimani

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost atrasă întotdeauna de tradiţiile şi obiceiurile olteneşti în care am găsit o multitudine de nunaţe pe care nu le poţi scrie, ci trăindu-le ca pe o mântuire eternă a neamului.
Doina este prilejul prin care omul comunică cu sufletul, reuşind să-l scoată din încercuirea suferinţei; doina este în eternitatea lui a doua natură, după Dumnezeu.

citat din Camelia Opriţa (mai 2019)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare!... Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare şi gândesc ce oare să cânt. Ah', îmi răspunsei în gând: "Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana şi Mediterana să o ducă oceanului şi să ştie şi antipozii noştri dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela e Doina..."

Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

şi iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veşnic tineri

şi veşnic în mare de flori
şi veşnic în ploaie
şi valuri de lini fiori
pe line şiroaie

rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern

se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, dar divin

Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
şi devin o rană, un cântec spre cer.

Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.

Şi rog înaltele izvoare safire
să păzească liniştea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă inimă e sufletul.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!