Doină
Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrănește în codrul verde,
Dorul, care doare.
Doină, plai de miorițe,
Cu ciobani și cu băcițe,
Du pe-aripi de vânt și nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.
Doina dorurilor grele,
Țesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi și izvoare,
Cântă dorul românesc,
Și peste hotare.
Doină sfântă românească,
Cântă-n șezători,
Ofurile omenești,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.
Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi și mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când și-a făcut de cap.
poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre dor
- poezii despre oi
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre timp
Citate similare
Dorul de doină se poate alina numai cu o doină de dor.
aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre dor
Fluieraș de soc...
Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doinești sub soare,
Dis de dimineață,
Cu roua pe față,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi și suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.
Doină cântec de jale și dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.
Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.
poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre stejari, poezii despre rouă, poezii despre păduri, poezii despre noroc sau poezii despre inimă
Inelul
și iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veșnic tineri
și veșnic în mare de flori
și veșnic în ploaie
și valuri de lini fiori
pe line șiroaie
rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern
se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram
doină cu aripi de vânt
doină cu ochi de cleștar
doină ca primul cuvânt
ăla, mereu solitar
doină- figură de stil
doină- figură de fată
doină ca solul fertil
cu seminție surpată
se mai făcu precum tu
injer cu aripi de dor
parcă șoptea-i-nu te du
spre orizontul sonor
dacă vei trece de el
dacă vei trece de tei
te vei topi în inel
de veșnicie și zei...
și m-am trezit dintr-un vis
spus într-o noapte de joi
când pământesc când abis
când fără noi, când cu noi...
poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
Doină
Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.
Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranșee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.
Rămășiță de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.
Și de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieții,
Haideți, doine să-intonăm
În lumina dimineții!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre sculptură, poezii despre religie sau poezii despre rai
Doină
Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.
Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.
Rămășiță de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.
Și de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieții,
Haideți doine să intonăm,
În lumina dimineții!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Frunză verde nucă dulce (Doină românească)
Frunză verde nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie
Boarea vine de-mi aduce
Ce mi-a fost de jale mie.
Mândrei mele nici că-i pasă
Inimioara că mi-a frânt.
Vocea mea prin frunza deasă
Cântă singură pe vânt.
Frunză verde nucă dulce!
Boare, vin' să nu te pierzi,
Primăvara de-mi aduce
Păstorița să-mi dezmierzi!
De i-ai duce dragostea,
Dorul fraged ce mi-l știi,
Doamne, cum aș mai cânta
Mândra de m-ar auzi!
Frunză verde nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie,
Boare lină, mândrei duce
Ce mi-a fost de jale mie.
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre frunze, poezii despre voce, poezii despre primăvară, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doina lui Zamfir
... cercuri de inferne și grădini de rai
sunt doar o suflare-n fermecatul nai
plânge, sângerează sufletul-martir
zburdă căprioara doina lui zamfir
plânge căprioara sufletul martir
zburdă, sângerează doina lui zamfir
doină ce străpunge timp și univers
doină ce e șoaptă Tatălui Ceresc
doină ce poetul a numit-o vers
doină ce mai ține neamul românesc
zburdă, sângerează doina lui zamfir
plânge căprioara sufletul martir
zburdă căprioara doina lui zamfir
plânge, sângerează sufletul-martir
sunt doar o suflare-n fermecatul nai
cercuri de inferne și grădini de rai...
cântec, versuri de Iurie Osoianu (2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre plâns
Doină
Am început să fiu.
Ce sunt
Mai mult o umbră,
pe pământ.
și mai putin un trecător
Mi-e dor de dorul cel mai dor.
Mi-e dor de steaua cea mai stea.
și de pământul unde-oi sta
Mi-e dor de tot, iubita mea.
și mai ales de tine, un dor,
îmi seacă al inimi izvor.
Iar ochii mei se sting ușor,
cu bietul suflet călător.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre ochi
Doină zic și doină tac
Frunză verde țară-albastră
cum de ești tu doar a noastră
și nu ești cum vor dușmanii
doar Grădina Ghetsimani
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dușmănie
Doină incurabilă
Țara asta n-are vindecare
dorul ăsta-i fără leac
firmament vărsat în mare
e poporul geto-dac
Dorul ăsta n-are leac
de la Roma-n altă parte
căci așa din veac în veac
am trecut moartea de moarte
De la Roma-n altă parte
firmament vărsat în mare
dusu-ne-am cerul departe
țară fără vindecare
Dorul ăsta fără leac
decât poate omul drag
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre trecut
Îngânată de izvoare
Îngânată de izvoare
Noaptea-n tihnă așternuse
Val de brumă și splendoare
Și cu ea mintea mea duse
'ncetișor...
De peste nori se-nalță ușor
Lumina blândei lune
Ce nezărind al său odor
Începe să mă curme
De-al tău dor...
Briza îmi răsfață aleanul
Căci doar ea știe cât doare
Să fiu dependent de calmul
Ce-l năștea a ta suflare
'cel fior...
Îmi șoptește răbdătoare
C-o să mi te-arate iară;
Drum croiește spre izvoare
Cucuvea, blândă fecioară,
Somn ușor...
poezie de Silviu Obreja (ianuarie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre răsfăț, poezii despre nori, poezii despre cucuvele, poezii despre brumă sau poezii despre briză
- doină românească
- Doina românească - această catedrală a tristeții.
definiție aforistică de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre tristețe, aforisme despre religie sau aforisme despre România
Acasă
Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Și zboară singură în noapte spre o stea.
Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârșit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toți-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.
Azi, miroase-a mere coapte iară
Și a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezește al copilăriei dor.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.
E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.
cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre prezent, poezii despre mamă, poezii despre tată sau poezii despre sărbători
Bade, pentru gura ta (Versuri populare)
Bade, pentru gura ta
Am lăsat în sat lumea
Și te-am găsit la izvoare
Purtând turma de mioare.
Măi bădiță, dorul meu
Îl țin în piept tot mai greu
Când să-mi stâmpăr sufletu'
Ești cu turma pe Suru.
Bade, pentru gura ta
Mi-am pus în cap năframa
Și un fir de albăstrea
Ca să nu mă poți uita.
Că dragoste-ai boală grea
Scurtă-i este răbdarea,
Iar eu o duc greu, bădiță,
Fără a ta dulce guriță.
Coboară, bade, la vale
Că dorul n-are răbdare
Și-oi muri lângă fuior
Torcând zilele cu dor.
Că tot dorul își are leacul
Doar când se-alintă cu dragul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (2 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre văi sau poezii despre sat
Doină nouă
Vremile nu mă răsfață:
Astăzi, ca și-odinioară,
Într-o țară fără viață,
Duc o viață fără țară!
epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre răsfăț sau epigrame despre prezent
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sărut, poezii despre smerenie sau poezii despre mâini
Doină de dor
Tu îmi cânți uneori,
Cu o voce aparte,
Stranii doine prin flori,
Dorul tău să îl poarte.
Și te simt uneori,
Ca pe-o ciută speriată,
Ca un lup deseori,
Pe la stâni fără vatră.
Dând târcoale hoțești,
La izvor cu băiere,
În ghețarii lumești,
Să schimbi fierea în miere.
Și din tot ce mi-e drag,
Și din tot ce mă frânge,
Numai tu-mi stai pe prag,
Numai tu știi a plânge.
Iar prin lacrimi ce curg,
Doina ta sună aspru,
Răscolind in amurg,
Psalmul meu de sihastru.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre schimbare, poezii despre miere sau poezii despre lupi
Păduri de brazi
Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp și vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată
Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Și raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?
Speranța și durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfășoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală
Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Și în apus se-ascunde tristețea acestei lumi
Strămoșii ne recheamă și sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credința și trupul căpătâi.
Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Și albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin și-n noi se ridică
O dulce speranță și dorul de casă.
Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuiește de lacrimi și râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.
Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce ești, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuței mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre uitare
mugurii crăpați
ițindu-și albeața -
doină din fluier
haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muguri
Păstorească
Când pleoapa nopții săruta pe frunte clopoțeii,
În vârf de brazi vântul cânta, ca să-și adoarmă mieii.
Crăiasa nopții se ivise într-un alai de stele,
Luceafărul o însoțea mai mândru decât ele.
Când ciobăneii în cojoace torceau visând departe,
Îi gâdilau în piepturi doruri și oftate grele-n noapte.
Treziți de dorul de acasă și de lătrat de câini,
La drum porneau cântând cu jale, trecând munții bătrâni.
Cu fețe roșii ca bujorii și flori în pălărie,
La vale coborau ciobanii mânați de steaua voii.
Pe plai de Mioriță mânau turma de oi și spre izvoare clare,
Din fluiere cântau cu jale, ca-n Mărginime pe la noi.
Cu gândul la mândra din sat lăsată plânsă-n poartă,
Plângeau din fluiere cu foc, rugând timpul să treacă.
Doar năfrămuța din șerpar le mai stingea din doruri,
Căci poartă-n ea parfum de flori și prafuri de la horă.
poezie de Valeria Mahok (5 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre câini