Beethoven,+Ludwig+van

Pictură de clasă

câtă tristeţe: prietena
mea profesoara de muzică saţiabilă l-a
confundat azi pe van gogh
cu van dongen cu van tongerloo cu van
doesburg bine că nu

cu penal de barocul van dyck

tras prin inele de torţă şi gratii de fler
beton bine că nu
până la urmă cu mai marele-n lovituri
sub centură van damme (?!) - o
mul cu neagră decorativă -

câtă tristeţe: mu

zeul de artă bifurcată din şandra
păstrează-n depozitul din şosea câteva
pânze foviste - semnate
de elevii din clasele terminate

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer şi Beethoven

E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,

în ochii-i trişti şi umezi
citeşti şi-o odisee.

Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlneşte-n undă.

Ce-i viaţa fără văz,
oftând, Homer ne spune:

"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

unele tremurături
albitele
umbritele
'negritele
orc la van Gogh
se liniază cerul
se liniază holda
uşile luminilor
orbirea trezitoare
orc la van Gogh
ieşirea pionilor
frica de rege
jocul de-a lumina
bestiei ce adoarme
între orbimea diaristică
şi marea cometă terestră
unele tremurături

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Toţi
marii compozitori
sunt nişte personalităţi.
Beethoven,
Mozart, Bach
nu sunt
personalităţi.
Sunt
universuri întregi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!

poezie celebră de Mihai Eminescu (decembrie 1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunc stindardul în talazul vocii

În van zâmbeşti cu şarm, de în greşeli te
apleci cu-nverşunare de furtună,
şi fulgerele-ţi cântă-aiurea-n strună
pe noi arpegii-n ruginii unelte.
Când scuipi duios, ţi-e mintea o fântână
şi ochii-apar pe chip ca două delte;
în van posezi sclipirea unei zvelte
făpturi, iubind, când ţii pumnale-n vână.
Arunc stindardul în talazul vocii
că-i alb ca varul, hâd ca fruntea albă;
privesc cum norii îşi golesc bojocii,
şi-n suflul tău mai tipăresc o jalbă,
să fiu lăsat în urmă, căci prorocii
mi-au spus demult că voi iubi o halbă.

sonet de Ionuţ Popa (19 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet brutal

Zenitul polichrom se irizează-n spasm,
Şi lungi şi partice cobor din el săgeţi;
Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereţi,
Văd conturându-se din alte vremi un basm.

Da! Homo... fui! da, viaţa mi-e sarcasm!
Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poţi să-nveţi!
Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureţi,
De Calipige n-am de loc entuziasm!

Lucească ochii ei în focuri de smarald,
Pembele varii dungi aştearnă-şi în bibiluri,
Îi curgă lacrime în van de sânge cald!

... A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!...
Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri:
Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!

sonet de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se piardă dragostea în van

S-a rupt din sufletu-mi o parte,
Cerul s-a despărţit în două,
Atunci când ai plecat departe
Cu lacrimi a-nceput să plouă.

Mi-ai spus că-i ceva temporar,
Şi c-ai să te întorci, iubire,
Acum te văd din ce în ce mai rar,
Îmi eşti uşor o simplă amintire.

Se-ntuneca totul în jurul meu,
Zilele mi se prefac în nopţi,
Îngenunchez, îl rog pe Dumnezeu,
Chipul tău în calea mea să-l scoţi.

- Cerul să ne fie al dragostei tavan
Şi stelele sclipirea din priviri,
Să nu se piardă dragostea în van,
Să nu ne pierdem noi în amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (10 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

sunt vânzătorul
de speranţe -
menirea mea este să lupt
pentru lumea galbenă
a lui van Gogh...

sunt vânzătorul
de floarea soarelui -
menirea mea este să lupt
pentru visul galben
al lui Vincent...

sunt "Măscăriciul"
care-şi roteşte sufletul -
menirea mea este să lupt
pentru sufletul galben,
pictat de Vincent van Gogh!

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bestii făcând salturi prin timp

Van Gogh scriind fratelui cere vopsele
Hemingway testându-şi puşca
Celine dând-o-n bară ca medic
imposibilitatea de-a fi om
Villon alungat din Paris pentru că era hoţ
Faulkner beat prin rigolele oraşului său
imposibilitatea de-a fi om

Borroughs ucigându-şi soţia cu o armă
Mailer înjunghind-o pe-a lui
imposibilitatea de-a fi om
Maupassant înnebunind într-o barcă
Dostoievski pus cu spatele la zid pentru a fi executat
Crane aruncându-se-n ocean de pe o navă
imposibilitatea

Sylvia* cu capul în cuptor ca un cartof copt
Harry Crosby sărind în acel Black Sun*
Lorca ucis în drum de trupele spaniole
imposibilitatea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!