Pictură de clasă
câtă tristețe: prietena
mea profesoara de muzică sațiabilă l-a
confundat azi pe van gogh
cu van dongen cu van tongerloo cu van
doesburg bine că nu
cu penal de barocul van dyck
tras prin inele de torță și gratii de fler
beton bine că nu
până la urmă cu mai marele-n lovituri
sub centură van damme (?!) - o
mul cu neagră decorativă -
câtă tristețe: mu
zeul de artă bifurcată din șandra
păstrează-n depozitul din șosea câteva
pânze foviste - semnate
de elevii din clasele terminate
una câte unul și de la capăt
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șosele
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre profesori
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre pictură
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.