+vara +si +cer

Alter ego

Ies cu plugul la arat
în cer mai pe înserat

Soarele să dea în pârg
să răsară stele-n târg

Ca să văd una ori alta
de lună-am secat balta

Şi-am tras razele la mal
să le pască al meu cal

Ca să zbor frate în cer
am tocit opinci de fier

Ş-am o pungă însă goală
să-mi ajungă pân-la vară

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (1 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

Se-ntind bulevarde-n noapte de vară,
Pe arbori, electrică lumină -
La gară zvâcneşte o maşină
Şi-n gol, tresar signale de gară.

Pe cer de safir, comori de avari...
Tăcerea în gol vibrează cu zvon,
Oraşul, cu-ncetul, pare-un salon,
Acuma, în somn, tresar fete mari.

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Hai să ne mai iubim măcar o vară,
Ce mai contează dacă va mai fi?
Să ne prefacem că e prima oară,
Că eu nu te cunosc, tu nu mă ştii

Să-nchidem ochii când furăm sărutul
Şi-n ploaia ei să stăm îmbrăţişaţi,
În iarba udă ce-ţi alintă trupul,
Iar eu şi tu să fim doi vinovaţi

Să ne condamne cerul la iubire,
Albastrul lui să fie temnicer,
Vom evada spre stele-n nemurire,
Tu dragoste să-mi dai şi eu să-ţi cer

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căprioară în crâng

te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ţi-s juliţi de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăşi desparte
apele dintre cer şi pământ

inorogii pasc printre munţi de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinţi
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcaţi de dorinţi

azi să nu mă aştepţi în crâng căprioară
nu mai am ce păduri să-ţi ofer
nişte maci înroşesc un lan de secară
nu mai sunt nici amurguri în cer

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 18

Să te compar acum c-o zi de vară?
Tu eşti cu mult mai blând şi rafinat
Că mugurii de Mai vântu-i doboară
Şi vara-şi vrea chiria imediat.
Ochiul din cer e uneori fierbinte,
Iar alteori se-ascunde după nori
Şi ce-i frumos decade, ţine minte,
Din voia sorţii oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă n-o s-apună
Splendoarea ei mereu o s-o priveşti,
Iar umbra morţii n-o să te răpună
Că-n ale mele stihuri veşnic creşti.

Şi-atâta timp cât lumea mai trăieşte
Poemul meu o viaţă-ţi dăruieşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vară

E vară şi pacea revine
Din flori albe sau din eter
Cu dor de speranţe divine
Din izvoare sau din cer

Acum vise fluide se coc
La soare prinse-n ocoluri
Pe ritm de hârjoană sau joc
Vuiesc reveriile-n stoluri

Şi doruri multiple cu jind
Dau rotocoale-n spirale
În iureş la joacă se prind
În hore pe şest ideale

Dorinţe în forme zglobii
Nutresc inedite sentinţe
La mame la taţi sau copii
În freamăt cu iz de credinţe

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Se-aude-un foşnet de copaci afară...
Plouă-n fereastră, plouă-n ochii mei.
Apăsătoare vise în nopţile de vară
Le-adorm în miez de noapte prin condei.

Îmi cer iertare de la tine cer cu stele,
Că n-am ştiut să-ţi cant nemărginirea,
Că am tăcut, laşând să-ţi plouă-n ele...
Că am simţit mereu, aşa cum îmi e firea.

Mă socoteam un suflet bun... dar eu nimic nu sunt,
Când mă innalţ mai tare, cobor şi mai adânc!
Cu cât inima simte, cu-atât doare mai tare,
Aş vrea să ţi-o dau tie s-o faci nesimţitoare!

Se-aude-un foşnet de copaci afara...
Mai plouă la fereastră... mai plouă -n norii mei
Nici vise nu mai am... s-au sinucis aseară
Când te-am privit în suflet, în umezi ochii tăi!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zmeu legat de şireturi

Dragostea, un şnur legat de inimă
pare strâns în depărtarea chemărilor,
ea stă cu pereţii căzuţi lângă soare
tace, zâmbeşte, visează.

de am putea uita dragostea,
s-ar reinventa într-o vară
în fiecare clipă un om îşi îngroapă inima să uite
în fiecare clipă un om îşi dezgoapă inima să o înţeleagă
cât de strâns poate să doară
cât de departe trebuie să mergi pentru a uita
de câtă linişte ai nevoie să o înţelegi?

uneori ne lăudăm că am întâlnit dragostea
uneori ne dorim să nu o fi cunoscut
de fiecare dată Dumnezeu ne zâmbeşte
El a facut-o aşa nărăvaşă
ca să ne amintim de El

să plângă zmeul legat de şireturi

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Dan Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celălalt eu

Creatura mea cea mai lăuntrică, poate Caliban*,
Poate Sfântul Francisc* (un soi de ignorant, în orice caz),
Îşi pune, ca un înţelept chinez ascultând
Colocviul după-amiezilor de vară,
O inscrutabilă înţelegere pe frunte.

Panegiricul care-i tăcerea lui
Îmi devine limpede (mie, un alt soi de ignorant),
Scris cu minuscule riduri, pasivitatea unei
Mâneci, jumătatea începutului unei ocheade,
Un aer de contemplaţie senzuală.

Ce iaz leagănă ce petală-n privirea lui?
Ce pasăre înfoiată se decupează pe-o crengă?
Poţi vedea munţii, dar ei nu sunt ai lui,
Împletiţi cu cascade şi izolaţi pe cer,
Îndepărtaţi de poemele din câmpurile strălucitoare de orez.

Dac-aş putea face-o epigramă despre ceea ce reprezintă el,
Cele şaptesprezece silabe* spunând exact

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!