+spirit +uman

Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul

Cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalţă palmierul
Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Aşa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un graţios surâs
În tristele deşerte crea un oasis;
Cunoaşteţi voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă ţară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Şi palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Şi nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Şi alta vine-ndată de ţine al său loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice persoană care este serios implicată în activităţi ştiinţifice, devine convinsă că un spirit se manifestă în legile universului – un spirit mult superior celui uman, unul în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, ar trebuie să fim umili. În acest fel, calea ştiinţei ne conduce la un sentiment religios de un soi special, care este într-adevăr destul de diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirit uman

Spiritul uman este o entitate indivizibilă, în sine închisă, care se confruntă mereu cu o multitudine de înfăţişări. Este un "unu" şi poate avea de-a face, în acelaşi timp, doar cu un alt "unu".

definiţie clasică de Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi om

Atâtea suflete umane
Ce s-au pierdut pe undeva,
Merg rătăcite pe maidane
Uitând total a exista.

Sunt numai trupuri fără spirit
Ademenite de valori,
Vopsite-n aur, fără merit
Şi fără îngeri păzitori.

Au dat la schimb divinitatea
Pentru ceva ce-i trecător,
Dar au pierdut umanitatea
Şi-acum sunt trupuri ce doar mor

Să fii uman... este o joacă,
Dar cât de greu e să fii OM!
Prea mulţi lăsăm viaţa să treacă
Şi sufletul nu-l căutăm.

poezie de Adi Conţu (23 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este acea stare extraordinară de spirit, când se trăieşte la cea mai înaltă tensiune sufletească, atingând uneori extazul şi beatitudinea. Ea vine din profunzimea eului nostru etern uman, ce ştie să vibreze intens la apariţia fiinţei sau a fiinţelor iubite care sunt subiectul adoraţiei noastre, la încântarea ce o declanşează sentimentul religios, faţă de tot ce aduce o transfigurare neobişnuită în suflet. Iubirea pentru fiinţe, lucruri, obiecte, peisaje, creaţii artistice poate fi cauza fericirii. Uneori, lucrurile aparent banale pentru unii pot fi surse de fericire pentru alţii. Capacitatea de a recepta şi de a transmite fericirea, precum şi trăirea sentimentului de fericire poate fi diferită de la om la om. O fiinţă aparent banală pentru alţii poate fi unică, extraordinară pentru altcineva, căci acea fiinţă ştie să răspândească în jur fericirea prin felul său de a fi, de a vorbi, de a gesticula, prin faptul că ea transmite acel fluid benefic ce ajunge la fiinţa iubită prin căi subtile de comunicare.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţială

În planetele cereşti
Există spirit uman,
Pentru că un... marţian
În cugetu-i... Marţial
Şi profund filozofal,
Ne dă sfat prin cosmogramă
Să ferim de epigramă
Persoanele pământeşti,
Ci să combatem prin ele
Doar năravurile rele.

Pilulele curative
Din versuri educative
Că nu aveam lea... vedeam,
Însă nu mă dumiream
De ce oamenii se-nşeală
Căzând mereu în greşeală...
Şi secole au urmat
Sfatul rău ce li s-a dat,
Persoana s-o menajeze,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!