+poeti +romani

La poeţii români

Precum în vară dulci păsărele

Sosesc voios

Şi pe un arbor cuprins de ele

Cântă frumos;

Veniţi aice cu-a voastre lire

Voi ce aveţi

Pe frunte raze de nemurire

O! juni poeţi!

Voi, care-n focul ce vă străbate

Visaţi cu dor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 poeţi la 2 români

Cărţi rele-n ţara românească
Apar la una bună-o mie
Şi-atunci, decât să le citească,
Românul scrie!

epigramă de Corneliu Sofronie din Cenaclul umoriştilor al Asociaţiei Scriitorilor (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul poet

Românul s-a născut poet
Zicea cândva Alecsandri.
Azi, când se-ntâlnesc la bufet,
Din doi români poeţi îs tri.

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul, parcă ins­tinc­tul de conservare devine mai puternic, nu vrei să mai mergi până la capăt. Marii poeţi unguri au murit până-n 30, 40 de ani, chinuiţi, la fel cum au murit şi poeţii ruşi. Poeţii români au avut mereu instinctul supravieţuirii. Au fost mai gospodari. Arghezi avea o moşioară, o mi­că tipografie, să le rămână ceva şi lui Baruţu şi lui Mitzura, Blaga era profesor universitar, Ion Barbu era la casa lui, până şi Bacovia avea nevastă, copil şi o sluj­bă de funcţionar.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţi...
lăsaţi Prutul pentru români
noi avem de trecut
Cuvântul!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bornele existenţei umane au fost fixate inspirat de doi poeţi români, Nichita şi Eminescu. O viaţă se întinde între "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte" şi "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima poezie DA de nobel din an

uau un poet român a luat premiul nobel
uau dar şi un alt poet român l-a luat
uau până şi un al treilea poet român a luat premiul nobel
de fapt
mai mulţi poeţi români au luat nobelul (?!) uau
iar acum DA cu
lunetele sparte
îl dau din mână în mână - uau-a-uau -
şi aşa...
şi aşa...
şi aşa... mai departe...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viespea turbată

Fiindcă turbasem
aveam în loc de ochi doi câini
care în loc de boturi aveau doi crocodili.
Fiindcă turbasem iarba era roşie şi tuşea.
Fiindcă turbasem aveam o peşteră în loc de gură
şi doi soldaţi romani în loc de urechi.
Fiindcă turbasem
căutam prin păduri un copac ca şi mine turbat
cu poeţi în loc de frunze şi cu peşti în loc
de rădăcini.
Fiindcă turbasem mă rugam la un Dumnezeu
turbat
un Dumnezeu turbat care a creat turbarea.
Fiindcă turbasem mâncam turbă
şi dormeam pe o linie curbă
şi visam, visam
o viespe turbată cum îmi ieşea
din deget şi înţepa aerul..
Şi aerul turba!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă ţăranului român

Poeţi au cântat peste timp cinstire acestui tărâm.
Ţăranii etern au trudit... Osană, ţărane român!
Urmaş ai străbunilor daci, femeie romană ţi-ai luat,
Un sens lumii tale ai dat, o treaptă mai sus ai urcat.
În câmpuri, în munţi, în păduri, la suflet atâta de bun,
Destoinic, în piatră-ai cioplit, croindu-ţi un capăt de drum.
Din salbă de stele ai luat lumină-argint în panere.
Ţărane român, fii slăvit! Esenţa română o cere...

Poeţi au cântat peste timp... Cinstire acestui tărâm,
Pe braţe de vis, zi de zi, te-ntoarce ţărane român!
Izvoarele curg... Cântul lor te cheamă. Şi-al păsării glas
Te cheamă, te cheamă-napoi. Doar ele de-un timp ţi-au rămas.
Cuptorul e spart, plin de răni. Se văd crăpături pe la trepte
Şi-n furca bunicii-n pridvor, atârnă a bunicului bete.
Iţarii sunt roşi şi-n ilic bunicul lăsat-a o urmă...
Se-aşterne-n istorii tăcut, luându-şi strămoşii de mână.

Ţăranii etern au trudit... Osană, ţărane, române!
Pe câmpuri de grâne nuntind, mereu, pentru mierea din pâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru poeţi

Ambasadori ai sufletelor triste ce caută-n iubire alinare,
Eterni-cugetători la universul în care niciodată nu se moare,
Prin legi-cuvânt, în alte universuri trăim o altă viaţă repetat,
Într-un compact şi ireal ansamblu, din care ca un vis am evadat.
Răscruci la maluri, în oceane stranii, adesea înecându-şi fiinţa sacră,
Când valuri de lumini şi întuneric lovesc tăcut a sufletului arcă.
Acorduri fine, voci universale, cu mângâieri de roze şi de crini,
Ne învelesc privirea-nlărimată cu braţe-ramuri moi, de pelerini.

Ambasadori ai sufletelor triste ce-şi caută-n iubire alinare
Îşi plimbă gândul printre flori şi îngeri, în dansuri de lumină şi culoare.
La tâmple de ninsori, sub gene lucii, printre copaci de stele şi de vis,
Se-ascund poeme încă nerostite, sub mângâierea florii de cais.
Şi lacu-n ceruri îşi ascunde vraja şi în cuvinte-val, în lacrimi-ploi,
Ne-atinge braţul de tăceri şi umbre, ne spală clipa paşilor în doi.
Când ochi pe ochi, de-o vreme se ignoră şi plânge-n noapte litere de stea,
Sub pleoapa nopţii, timpul se măsoară în cânt de clopot şi-n luciri de nea.

Eterni-cugetători la universul în care niciodată nu se moare,
Noi căutăm o clipă de speranţă şi ne-agăţăm de ea cu disperare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!