+piata +porumbei +si +eu

În Piaţa Centrală

Cad porumbei peste
Piaţa Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste pieţe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe feţe
şi-n suflet un straniu amestec
de-azur şi lentoare letală.
Iarăşi cresc muguri în
ceaţa podgoriei,
iarăşi cresc ierburi şi flori din
sinistra ţărână.
Şi-asemenea ierbii, şi-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latenţa, din
ţărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând şi în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din În Piaţa Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusurile răsar dincolo

Ȋmi răneşte paşii
povara de pe umerii goi. Ȋn ploaie,
plec genunchiul la rădăcina viţei
în care se coc ciorchini de lacrimi.

Ascult din şuieratul vântului
spovedania neterminată
a îngerului de piatră
cu zâmbet de-mprumut
pe chipul rece.

E gol în mine,
în piaţa inimii,
acolo unde zac, muţi,
porumbei de alabastru
cântăriţi cu balanţa vieţii
în boabe de înţelepciune a zborului.
Ȋn mijloc este încă îngerul
crispat de neînţelegerea timpului
în veghea lui pe drumul

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri

în piaţa veche vreau să prind porumbei

în oraş sunt câteva naţionalităţi conlocuitoare vechi

Eu îi vreau pe cei ungureşti să-i caut la sex

să le iau femelele toate

şi să le fac..... mamă ăăă

de ce nu m-ai născut mai repede

poezie de Vasile Tent din încă nu a apărut
Adăugat de Vasile Tenţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruntea conducerii se schimbă

masacrul celor o sută de porumbei
din piaţa albastră
a îngreunat conştiinţa generaţiei biblice

vânătoarea a-nceput într-un vas de lut
şi a continuat până pe o bancă pe care
tinerii care se iubesc
îşi fac analize calorice
apoi traversează în care alegorice
piaţa albastră şi sângerie
netedă ca o coală de hârtie

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pachetul

Ţi-am dat pufarine cu scandic la cutie
locuiam într-un lift la ultimul etaj
greutăţile vecinilor urcau şi coborau
băncile cu vopseaua dusă la chiuretaj
plângeau prin piaţă după porumbei
când m-ai dus la amanet
am stat o lună fără ţigări într-un seif semidecomandat
lângă 14 ghiocei de primăvara trecută
apoi m-ai luat de gât şi am cântat bolero
până au înflorit în cămine paturile
supraetajate
Iar penele din perne
primeau pachete de la păsările din provincie
lacuri mototolite şi păduri necălcate...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet călător

Avea în podul casei,
zeci de porumbei voiajori.
Când rămânea în criză de bani,
lua repede două-trei perechi
şi fuguţa cu ele în piaţa Craiovei.
Îi dădea ieftin,
sub preţul pieţei,
dar o pereche reuşea s-o vândă
şi de două-trei ori,
că erau porumbei de rasă, umblători!
Acum podul nu mai e,
iar ei dau roată,
mormanului de lemne şi ţigle din ape.
Când a mers cu jandarul cu barca
să vadă ce a mai rămas din agoniseală,
l-au podidit lacrimile.
Îi părea rău şi de casă,
dar de porumbei
i se frângea inima.
De-acu era şi el-

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi contrabasul

cu gîtul ei aplecat ca un semn de întrebare în limba spaniolă
şade la fereastră şi creşte arbori înalţi din gene
şi scoate ceasuri de buzunar de sub sîni ca un scamator
şi fluturi de zăpadă coloraţi ca nişte paiete şi multe flori de gutui
din papucii de casă arăbeşti
stă numai cu perdeaua zburată de vînt, calmă şi moale,
serioasă şi tăcută de parcă ar fi fără haine

era undeva pe Champs-Élysées, ba nu, era la Kremlin,
sau poate în Piaţa Sfîntul Marcu, undeva cu mulţi porumbei,
şi semne de cretă albe şi roşii, şi peste voi se arunca o ploaie
torenţială, încît vă era ruşine în faţa lui Dumnezeu, cădea cerul
odată cu amintirea declaraţiilor de dragoste
ca nişte înjurături între perne
tu dragul meu, tu draga mea,

ea tace de trei ore ca în orice zi de duminică
flămîndă şi însetată, cu tîmpla strivind cerceveaua albastră,
cu vîntul şi vopseaua scorojită în părul ei,
se ridică de pe covorul persan întins pe perete ţesută printre stele

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!