Suflet călător

Avea în podul casei,
zeci de porumbei voiajori.
Când rămânea în criză de bani,
lua repede două-trei perechi
şi fuguţa cu ele în piaţa Craiovei.
Îi dădea ieftin,
sub preţul pieţei,
dar o pereche reuşea s-o vândă
şi de două-trei ori,
că erau porumbei de rasă, umblători!
Acum podul nu mai e,
iar ei dau roată,
mormanului de lemne şi ţigle din ape.
Când a mers cu jandarul cu barca
să vadă ce a mai rămas din agoniseală,
l-au podidit lacrimile.
Îi părea rău şi de casă,
dar de porumbei
i se frângea inima.
De-acu era şi el-
suflet călător!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!