Serioase/triste despre miezul iernii
Rezultate pentru +miezul +iernii în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Soarele, vântul și gerul
Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul.
Unul dă viață, altul dă moarte, apărând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.
Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară.
Și-i zic: Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!
Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:
Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!
Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.
Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheț la iarnă și inima din tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre nuntă
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre ger
- poezii despre Soare
- poezii despre viață
- poezii despre mândrie
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre păduri
- poezii despre stejari
- poezii despre picioare
- poezii despre munți
Și iarăși miezul iernii...
Și iarăși miezul iernii blând îmbie
La ceasul înălțării prin cuvânt!
Învesmântați în strai de poezie,
Ne-om aduna timid sub teiul sfânt,
Când iarăși nouri vor porni să cearnă
Slăvite imnuri - vrajă și eres -
Lumina slovei pace va s-aștearnă
Sorbind eternul... "nu m-ai înțeles",
Când iarăși codru' se va împle-ndată
De triluri care vin dinspre izvor...
Chemată la apel, oștirea toată
Îmbrățișa-va aprigul său dor.
Și iarăși răsădi-vom "floare-albastră"
Să lumineze veșnic pe mormânt!
Cât încă n-a murit iubirea noastră,
Ne fie leagăn preaslăvitu-i cânt!
poezie de Valeria Merca (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tei, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre pace, poezii despre iubire, poezii despre imn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nerostitul cuvânt
Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
să înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
Viața unui penel-cruce
infinit de culori pe o pană de vultur...
gândurile reconstruite la infinit,
își depun literele pe un cadran albastru
și anotimpurile le fură creațiile,
reinventând poemele timpului.
unele aleg începutul.
altele miezul dogoritor al așteptărilor.
altele le conturează roadele în mii de lumini...
linii, puncte,
arcuiri periculoase în semințele poamelor
dulci acrișoare.
și nimicul e un anotimp al pământului.
își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului,
printre ritmuri firești
sau nu...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre singurătate, poezii despre culori, poezii despre crengi, poezii despre anotimpuri, poezii despre început sau poezii despre verde
Eu, Nietzscheanul
Nu era chiar niciun secret,
știam că mă iubește doar pentru că nu sunt întreg și ca să-mi poată adăuga a treia mână sau mai știu eu ce,
așadar numai ca sa fiu așa cum mă vedea ea,
nu o dată m-am trezit dimineața altfel decât mă culcasem
cu o aripă de fluture lipită stângaci pe umărul dezgolit de furtuna din zori,
cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept,
mi-a desenat încă o inimă, un catarg cu velele rupte,
într-o seară, făcând pe filozoafa, lucru ce-i dădea un aer fermecător de caraghios,
după ce mi-a aruncat aiureala "ești exponentul unei lumi fără păcat aflată sub dictatura iubirii"
la lumina unor lumânări de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatare
ori, mai degrabă, de nesanctificare
alăturând numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunăoară,
astfel că în toate calendarele cu nesfinți veți da de mine astfel,
nu era atât de fraieră încât să nu-și dea seama că nu sunt eu însumi, ci doar căutarea, de aceea ea îmi și zicea "alteritatea ta"
"sunt ceea ce scriu", am recunoscut, "așa că las-o baltă cu declarațiile tale de dragoste,
pietrele amfiteatrului, obloanele prăvăliilor, macadamul,
toate le știu pe de rost și le declamă fornăitor,
iar tu mă minți spunându-mi că e ecoul",
eu de fapt nici n-am iubită,
e doar o cascadă care curge din cer și de aceea pare nespus de înaltă
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre înălțime, poezii despre literatură, poezii despre vioară sau poezii despre toamnă
Vânt, zăpadă și migrene 2
nu mai am mâini de ceva vreme
nici picioare
sau coaste sau viitor
ci numai imaginea lor
mă încredințează că respir
cu aceeași forță
cu care miliarde de oameni se luptă să trăiască
și dacă nimic n-ar fi fost
nu mai aprindeam în miezul nopții
o țigară sub streașină
așteptând ca din norii negrii
răstigniți în coastele caselor
să ningă
vântul lovește în garduri, porți
copaci, mașini, reviste, faruri
colcăie pustiul de singurătate
și cu atătea nopți nedormite-n spate
mă amăgesc trăind lângă oamenii
pe care îi iubesc
ascult cum deasupra sufletele iubirilor mele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență sau poezii despre viitor
Articole culturale referitoare la miezul iernii
- Iseult Gillespie: De ce ar trebui să citim „Copiii din miez de noapte”?
- Rebecca Onie: Ce-ar fi dacă sistemul de sănătate ne-ar men?ine sănăto?i?
- Dan Barasch: Un parc sub agitația din orașul New York
- Se deschid cerurile de Sânziene
- Cursa de la miezul nopții
Mai multe articole despre miezul iernii la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la miezul iernii
- Mai mult timp
- „Hieroglifa” de Nichita Stănescu
- „A Poison Tree” de William Blake
- „Stopping by Woods on a Snowy Evening” de Robert Frost
- „Sonnet 97” de William Shakespeare
Mai multe articole despre miezul iernii la Blog.Ro-En.ro »