Nerostitul cuvânt
Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
să înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
așteaptă să-l deschizi
mă înseninează ultimul cuvânt
unde privirea e lacrimă și zâmbet
la marginea sufletului.
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
Citate similare
Ne vom întâlni cândva
sunt clipe când pe poteci neumblate
timpul răscolește frunzele
în căutarea unui surâs de fecioară
te petreci mereu în albastru
noaptea ți se slobodă trupul în himere
să știi că nimic nu este întâmplător
doar neîntâmplarea descoperă lumi
fur în fiecare zi din amintiri
sorb cu nesaț ropotul de stele
grădinile caută urmele pașilor
în dimineți prăfuite de mirosul de ambră
aștept mereu o scrisoare
să-mi însenineze miezul nopții
să fi uitat vremurile
când cerul respira adânc îndrăgostit
știu ai să-mi spui că tăcerea e timpul amintirilor
că sufletul tău ștrengărește își caută cuvântul
că de fiecare dată te trezești pe celalată parte a patului
plopii si-au dezgolit rugina
tu cu palmele pline de frunze cu buzele roșii
relaxată picior peste picor vei întreba
ce cauți femeie în timpul meu în fumul meu de țigară
mă simtă trăită în fiecare poem îți voi spune
vinovată de tristețe desenez chipuri să te descopăr
degetele albe mângâie conturul privirii
orele bat îngerii au plecat
da prea multe despărțiri s-au adunat
încerc să-ți spun adevăruri despre lumi interioare
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
poate doar un vis de toamnă târzie
speriat de amurgul zilei
va silabisi la întâmplare numele tău
înăbuș pornirile din mine
oamenii devin păsări
norii înverzesc
în umbra inimii reci
ce te încuie strâns spre asfințit
literele mi se așează în toate limbile
vreau să înțeleg neînțelesul
eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte
voi fi mereu cu tine în timpul ce se scurge
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre amintiri
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Margini de zori
departe de oameni trepte spre infinit urci
mereu te-atrage nerostitul în efemerul amintirilor
depărtarea e ca o profeție a neștiutului de mâine
întrebi de fiecare dată nepătrunderea visului
ascunsă cântec după draperiile nopții
pătimind sub picurii argintii ai toamnei
de cele mai multe ori rupi cu dinții potecile
mângâind cu tălpile într-o îmbrățișare podoaba pădurii
lasă-te femeie în dansul pătimaș al vântului
noaptea din adâncul pământului
să ți se cațăre pe la tâmple aduceri aminte
ca fulgerile răzvrătite de iubirea norilor
minunată este ziua când florile mângâiate de timp
își varsă din tulpini parfumul ca smirna în pragul serii
lasă-te îmbrățișată de zorii zilei ce destramă
luceferi fistichii a umbrelor lumină
pe-a cerului spinare ce arde fără ocolișuri luna
ai devenit cuvânt și freamăt de destin
te joci cu lutul vremii în tainică lumină
tu suflet de femeie!
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre seară sau poezii despre păduri
In zori,vin ploile
Motto:
în prea adânc de mine
un curcubeu în suflet
așteaptă să-l deschizi
înaintea amurgului zilei împart ecou după ecou
și aprind nopțile celui ce-așteaptă
cântecul acesta de femeie
amintind că orice
șoaptă moare
în zori
doar ploile târzii
picură visele mele desculțe
și mă înseninează cu ultimul cuvânt
acolo unde privirea e lacrimă de zâmbet
la margine de suflet
îmi împietresc îmbrățișarile și țările calde
după o noapte lungă până-n răsărit
te apropii ca o fantasmă
de oriunde ai fi
să-mi fii
eu
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Pe marginea privirii caut chipul zilei
Îmi spăl ochii
în chipul zilei
și-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi pașii
de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
și nici mintea
de idei
alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi și mersul și umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoașterii
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre degete, poezii despre urechi, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre lumină sau poezii despre idei
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre primăvară, poezii despre poezie sau poezii despre numere
Cuvântarea nopții
Cuvintele sunt sexualizate!
Nu există cuvânt fără un brânci de ochi
la alt cuvânt!
Un cuvânt e borțos
când naște un graur cu palme vișinii
și o casă în care mai locuiește
o noapte!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre naștere sau poezii despre existență
Ultimul cuvânt
Mă bucur că ați înțeles
Acestea nu sunt vorbe-n vânt,
Bărbatul n-are de ales,
Femeia, ultimul cuvânt.
epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe epigrame despre vânt, epigrame despre femei și bărbați, epigrame despre femei, epigrame despre cuvinte, epigrame despre bărbați sau epigrame despre bucurie
Macii roșii din câmpii
Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare și iubire
în reflexe de lumină
cine știe câte gânduri
geana nopții le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet și cuvânt
flori de dragoste și dor
lunga noapte se așterne
peste chipul tău de vară
printre arșița de stele
ard în ruguri din priviri
macii roșii din câmpii,
hora visurilor mele.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre roșu
Marginea ploii
locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu pași peste ape
cu ochi și idei
în zbor și-n surâs
palmă
între mine și drum
picură
floarea și umbra
mersul și zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
și picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt și un cuvânt închis într-un cerc
de pași
din miezul Ogrădesei
aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
și o altă umbră
rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învățat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veșnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre învățătură sau poezii despre secunde
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre văi
Un măr dăruit e inimă de copil
Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Și pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... și-n destin!
Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreț, nevăzut!
Stropul de viață unui om însetat...
E brațul întins unui semen iertat!
Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubești ce ți-e scris!
Dăruiește-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre viață, poezii despre prietenie, poezii despre mere, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
Ultimul cuvânt
zadarnic scriu
coala rămâne goală
mă învăluie o boare ireală
mi-e sufletul cernit
iubita a plecat să moară într-o zi de mai
nu am știut atunci
acuma știu, e prea târziu
mi-e viața căință
și timpul a rămas o lungă suferință
o zi a curs și altă zi s-a scurs
timpul se deșiră, amintiri se înșiră
îmi plânge trupul pe aleile din țintirim
nu, nu am putut să vin
să mă așez la capul tău și să privesc azi chipul gol
mi-e mută strigarea
mi-e sufletul zvâcnire, dar aripi n-am
eternă zbatere în vuiet de tăcere
cocorii fug se pierd în mare
eu zac pe țărm
lipit de ultimul cuvânt nespus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suferință, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb sau poezii despre sculptură
Sunt acum, cuvânt!
Citește-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găsești, deschide o pagină de carte
și ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viața
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscolește, amintește-ți
ultimul meu cuvânt
Dimineața! pune doua cești pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
și... îndulcește-o, gândește-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, privește-mă, te aștept!
și nu uita că până atuncea
chiar dacă ești singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!
poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre lectură sau poezii despre gânduri
Eu sunt cuvânt și libertate
Eu sunt cuvânt și libertate,
Aș dori să știu ce univers tainic află albinele în fiecare floare,
Aud glasul fiecărei frunze, din mugur până ce e modelată în cuptor,
Văd roua ce botează în zori firele de iarbă,
Vreau să urc muntele pentru a atinge stelele,
Eu sunt cuvânt și libertate.
Mă prefac în apă și foc,
Simt ce mă mistui bucată cu bucată,
Ating florile de colț ascunse pe stânci,
Mă îngrijorează plânsul vântului dinaintea furtunii,
Plâng, căci văd atâta durere în jur nerezolvată,
Eu sunt cuvânt și libertate.
Știu că eternitatea există,
Spun că poți gusta Absolutul,
Visez să gust taina apei vieții,
Mă străduiesc să fac cununi de cuvinte,
Sper că toate vor gusta dulceața nemuririi,
Eu sunt cuvânt și libertate.
M-am decoperit pe mine prin cuvânt,
Am luat cuvintele și le-am legat într-un joc ce a devenit carte,
Am simțit că doar cuvintele fac iarba să crească,
Am aflat taina stropilor de rouă de pe aripile cuvintelor,
M-am împărtășit cu verdeța lor tainică zburând spre infinit,
Eu sunt cuvânt și libertate.
poezie de Ana-Cristina Popescu din Din tiparnițele presei / 2019 / Editura InfoRapArt (2019)
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre apă sau poezii despre stânci
Dincolo de...
Sunt...!
Nici început;
Și nici sfârșit!
Sunt un călător...
Desculț... ce calcă;
În trecere pământul..;
Sfânt; dincolo de cuvânt!
Sunt!
Martorul;
Tăcut! o trecere;
Prin spațiu; și prin...
Timp! că timpu-i... nul;
Tot dincolo de... cuvânt!
Sunt!
Fărâmă...
Dintr-o gloată;
Dintr-o lume oarbă;
Pierdută-n cea mai neagră...
Ceață; negură și fum! cuvânt!
Sunt!
Licărire...
Dintr-o... stea!
Rază-n calea... Ta!
Pulbere în orizonturi;
Fără nume; doar cuvânt!
Sunt!
Pierdere..
În căutare; în..
Pământ; în gând!
În golul dintre clipe...
În zborul unei aripe de..
Înger; dincolo de.. cuvânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre sfârșit
Cea din urmă dezamăgire
Din cuvânt
te-ai născut
în cuvânt
te vei întoarce
Căci ale tale
sunt
și tăcerea
și necuvântul
și cântarea
În numele
lui Eminescu
și al Veronicăi Micle
și al poezie lor
de dragoste
Până la
cea din urmă
postumă
ÎNAINTE
Să eliberăm
tăcerea
din
cuvinte
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mihai Eminescu
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre râuri
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!