+cu +mainile +curate

Colţ de fum

Aici nu există nici un loc sigur în care copilăria să-şi lege încălţările.
Pe trotuare strălucesc doar floarea desculţă a asfaltului şi unghiile murdare
ale sărăciei, coruri de urină blestemând hainele uzate ale prezentului,
cu mâinile pe steagul atroce care nu există.
În umbra oarbă a mesei, această demenţă bucăţită, fără de care uitate sunt
catastrofele, acele pietre din inima geografiei.
Fum dens, de uleiuri îmbătătoare şi altare cu rugăciuni de foc.
Calendarul arde cu un strigăt de fulgi strălucitori.
Pulsează nevinovăţia imposibilă, cu ochii larg deschişi, precum o uşă.
Cine are de fapt timp să viseze sub streaşina acoperişului?
Cel care vrea să se salvezee tot timpul în trecere.(Rana este demenţială
ca un deşert de ţipete. Nu există şine curate sub trenuri de urlete întunecate,
nici atât de multe traverse pentru a susţine bezna.)
Cineva trebuie să cultive lipitori pentru a-şi vindeca propriul delir.
Din copilăria mea am văzut exilul şi pini de îmbrăţişări înnegrite.
Ţara a fost întotdeauna un foc de pulsaţii sinistre. (Este o dulceaţă intangibilă din cauza prea multului delir, totuşi, mulţi întind mâna spre farfurie.)
Unii suferă tremurături orgasmice.
Unii spun poveşti amuzante despre cadavre.
Unii lasă să se ivească zorii în cumpăna roşie.
În prezenţa mea, un copil se agaţă de pantofii lui, doar în caz că...

poezie de Andre Cruchaga, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-a păpuşilor ţară,
Din hotare, la hotară,
Am vazut şi buni şi răi,
Şi cu duh, şi nătărăi.

Unii mândri şi-ngânfaţi,
Ca beşici cu vânt umflaţi!
În cea lume cât trăiesc,
La tot vântul se-nvârtesc.

Alţii vrednici patrioţi,
Dar mai vrednici patri-hoţi,
Latră, urlă furios
Pân'ce-apucă câte-un os.

Într-a păpuşilor ţară
La mulţi cinstea-i chiar de ceară
Cât ruşfetul se inveşte
Cinstea-ndată se topeşte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri din Iaşii în carnaval (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casta......

Motto: Ministrul Justiţiei, Fadei Nagacevschi:
"În toţi aceşti ani am fost în casta voastră şi am mers prin instanţe,
cunosc practica activităţii judecătorilor, problemele din justiţie..."

... ei ne arestează doar pe noi
şi ne ţin pînă la ultima suflare
înde ei se-mpart şi la nevoi
şi la bucurii când fac dosare

refren
pentru ei exzistă Constituţie
şi prezumpţie şi cod de procedură
pentru noi- o singură soluţie
-să le dăm şi pâinea de la gură...

şi activitatea lor e vastă
şi imunitatea lor totală
şi ministrul lor se linguşeşte - castă
şi la prada lor- că e legală

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 decembrie 2019)
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul

Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susţine
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Şi ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oştiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieşind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Şi-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca nişte statui pe morminte;
O zi am stat aşa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Sub degetele tale răsfirate
spune, ce să fi făcut eu
ce să fi făcut?
Ploua peste ziduri amare
mereu
peste cuvinte împărţite la doi
Cât zbor şi câtă plecare eram
Câtă venire înapoi?
Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?
Ploua rugător
ploua dinspre mine în drum
peste tăceri stivuite grămezi
la hotare
Ce să fi făcut eu, ce să fi făcut
într-un ochi
tatuat de aşteptare
dintr-un capăt într-altul al zilei

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Leapădă mânia frate
Şi îndoiala de orice fel,
Să te poţi ruga cu zel
Şi cu mâinile curate
Ridicate către El,
Căci răspuns primeşti la toate
Când te poţi ruga astfel.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Alexandra Tuliscanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie radicală

Parlamentu-i competent
Face legi permanent
De e soare sau eclipsă
Se votează chiar şi-n lipsă

Îi mână interesul
Ce-i mai presus de toate
Dar toţi se jură-n public
C-au mâinile curate

Soluţii am găsit
La criza românească
Parlamentarii toţi să-i coasem
Cu aţă chinezească!

poezie de Maftei Ticu (29 octombrie 2008)
Adăugat de Maftei Ticu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă
nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele,
cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă
mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă
mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Va mai avea puţin de aşteptat pianul
până ce degete prelungi au să-l alinte,
până ce noaptea o să-şi lase voalul
să fie zdrenţuit de lumânări aprinse.
Va aştepta s-adie iarăşi vântul
perdele diafane să-nfioare
şi-n miez de noapte va-ngheţa cuvântul
lăsând doar muzica să se strecoare.
Când mâinile vor luneca pe clape
şi sunetele se vor înălţa curate
Regina nopţii cu parfumu-i tainic
va înflori în calea celei aşteptate.
Vei tresări-auzindu-i pasul
şi foşnetul mătăsii te va-nfioră
va suspina pierdut pianul
când pentru trupul ei îl vei abandona.

poezie de Viorel Mitea (17 decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!