* * *
dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminți ca niște țărănci albe,
i-ar fi țesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.
dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.
dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.
dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țărani
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre sat
- poezii despre pâine
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.