+capul +in +jos

Poporan (cască): Doamne, ce somn m-a apucat!... De nepermis!... Într-un asemenea moment de cotitură istorică!... Tocmai acum, când trebuie să mă concentrez. Să-mi golesc sufletul şi buzunarele în faţa opiniei publice... Mi-am învăţat textul pe dinafară, aşa că voi vorbi liber! Liber şi neîngrădit! Liber şi neinhibat!... Pentru că, nu-i aşa? (Solemn). Libertatea este mai mult decât un concept! Este suma drepturilor unor oameni lipsiţi de obligaţii! Obligaţiile împiedică poporul să voteze aşa cum trebuie! Jos obligaţiile!
Grivan (saltă capul, dar rămâne întins pe covor): Populism ieftin, domnule senator! Raportul individului cu societatea în care trăieşte nu poate fi definit numai prin drepturi! Obligaţiile sunt imperios necesare!
Poporan (uimit): Extraordinar!
Grivan: Statul, patria şi poporul nu sunt mărimi abstracte! Sunt valori supreme, faţă de care dumneavoastră, ca om politic, ar trebui să vă simţiţi pe deplin responsabil!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Trăieşti într-o lume ideală! Banii nu cad pur şi simplu din cer.
Charlie: Evident nu ai stat niciodată cu braţele deschise când o dansatoare la bară atârna cu capul în jos.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: În ultima vreme, mergi mai mult cu capul în jos, Păcală!
Păcală: Domnule, m-am îndepărtat prea mult de pământ, şi-l caut!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (21 aprilie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ce-i cu tine, Luci? De ce nu eşti îmbrăcat în uniformă?
Lucian: Bine că nu sunt îmbrăcat în uniformă, altfel nici nu vreau să-mi închipui ce-ar fi păţit uniforma mea, zise el, ţinând capul în jos.
Traian: De ce nu m-ai anunţat că ai probleme?
Lucian: Aş fi reuşit oare?
Traian: Uite, ia telefonul meu! Când mai întâmpini greutăţi, de orice fel, nu ezita să mă suni, la orice oră din zi ori noapte!
Lucian: Bine, dar dumneavoastră...
Traian: Nu-ţi face griji pentru mine; am alt telefon, acesta îmi este de prisos; ţi-l las ţie, definitiv!
Lucian: În misiune nu voi avea nevoie de el.
Traian: Treaba ta ce faci cu el; îl poţi arunca, dacă vrei! Eu ţi-l las ţie. Ne-am înţeles?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phyllis: Domnule Neff, de ce nu veniţi mâine seară pe la 8:30? Va fi aici.
Walter Neff: Cine?
Phyllis: Soţul meu. Eraţi nerăbdător să vorbiţi cu el, nu?
Walter Neff: Mda, eram, dar cred că nu prea mai sunt, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Phyllis: Există o limită de viteză aici, dle Neff. Cincizeci de kilometri la oră.
Walter Neff: Şi eu cât aveam?
Phyllis: În jur de nouăzeci.
Walter Neff: Să spunem că vă daţi jos de pe motocicletă şi îmi scrieţi o amendă.
Phyllis: Să spunem că de data asta vă dau doar un avertisment.
Walter Neff: Să spunem că nu-l accept.
Phyllis: Să spunem că va trebui să vă dau o scatoalcă.
Walter Neff: Să spunem că izbucnesc în lacrimi şi îmi aşez capul pe umărul dumneavoastră.
Phyllis: Să spunem că încercaţi să vă aşezaţi capul pe umărul soţului meu.
Walter Neff: Ah, asta ar fi prea de tot!

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!