Poezii despre Hugo, Victor
Rezultate pentru +Hugo, +Victor în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Serenadă
Când tu cânți, alintată,
Pe brațele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cânt-a mea iubită,
O, cântă dar mereu!
Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a și stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o, râzi iubită,
O, râzi, o, râzi mereu!
Când tu dormi lină, pură
Sub ochiul meu umbros,
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Hugo din Marie Tudor (1833), traducere de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre somn
- poezii despre râs
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre cuvinte
- poezii despre corp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mâine, în zori
Mâine, în zori, când câmpul se deschide în lumină
Voi fi pe drum. Vezi, știu că-ți este dor de mine foarte
Și că m-aștepți. Voi traversa păduri cu miros de rășină,
Voi trece munții, nu mai pot de tine sta departe.
Voi merge făr-a vedea nimic, cu gândurile mele,
Singur, făr-a auzi nimic în jur și neștiut de nimeni,
Încovoiat, cu pumnii strânși, dincolo de toate cele,
Zi sau noapte pentru mine vor fi totuna, fiind asemeni.
Nu voi privi cum amurgul toarnă miere pe pământ
Și nici cum, în zare, velele plutesc către Harfleur
Și, când voi ajunge-acolo, îți voi pune pe mormânt
Un buchet de călină verde și flori de cimbrișor.
poezie clasică de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
Pentru un poet orb
Mulțumesc, poet! - la pragul ochilor mei evlavioși,
Ca o gazdă divină, veniți și vă descoperiți;
Și aurul auriu al viermilor tăi radianți
Luați în jurul numelui meu ca un cerc de stele.
Sing! Milton cântă; cântă! Homer a cântat.
Poetul simțurilor străpunge ceața tristă;
Orbul vede în umbra o lume de claritate.
Când ochiul trupului iese, ochiul duhului vine.
poezie celebră de Victor Hugo din Colecția: contemplațiile (1802), traducere de Andrei David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre viermi, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre mulțumire sau poezii despre aur
Dojană
Cățeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros și-l bagă.
Are, se vede, presimțirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea și-i zic:
De ce te porți urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvălești printre boscheți
Și nu o dată bagi copiii și câinii lor în sperieți.
Nu-ți iese un cocoș în cale să nu scoți sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporți în acest fel.
Îmi e rușine, zău, de oameni, deși, știu, ai și calități:
Credința și deșteptăciunea de ce nu vrei să le arăți?
Afectuoasă, rezervată, așa cum ești acum acasă
Aș vrea să fii și la plimbare, când brusc devii capricioasă!
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre câini, poezii despre urechi, poezii despre umor, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre rușine, poezii despre plimbare sau poezii despre devenire
Bărbatul și femeia
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă, aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul și femeia☯ de Victor Hugo Poezia este superbă❗❤ Poetul din respect pt. sexe a reușit să ridice specia umană [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre intuiție, poezii despre femei, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre superlative sau poezii despre sacrificiu
Domnului Victor Hugo
Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nțelegem bine ce prețuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.
Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Și plângem, și cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama și noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.
Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preț e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerți și fugi de dânsul; când însă, cumințiți,
Ne întâlnim, surâdem, și două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărțiți,
Că sufletul nu-i veșnic și "ieri" un "mâine"-nseamnă.
sonet de Alfred de Musset din Poezii (1960), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre roz, poezii despre prietenie, poezii despre plâns sau poezii despre ocean
Mormântul către trandafir
Mormântul către trandafir, regele culorii:
"Ce faci cu lacrimile pe care le cern zorii
Pe obrajii tăi, o, floare a iubirii?"
Trandafirul către mormântul rece:
"Ce faci cu cei care, din ora care trece,
Cad în groapa ta, abis al omenirii?"
Trandafirul: "Mormânt cu privire sumbră,
Din lacrimile-adunate fac, în penumbră,
Un parfum mirosind a miere și-a floare de narcis."
Mormântul: " Floare visătoare cu petale fine,
Din fiecare suflet care ajunge jos, la mine,
Eu fac un îngeraș în paradis."
poezie de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre prăpăstii, poezii despre ore sau poezii despre monarhie
Moartea (după un aforism de Victor Hugo)
Că mori, desigur, te mâhnește,
Pe unii chiar îi îngrozește,
Dar mult mai groaznic, mai cumplit
E să constați că n-ai trăit.
poezie de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire, după Victor Hugo (26 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mori nu este nimic, înspăimântător este să nu trăiești.
(Victor Hugo).
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre aforisme sau poezii despre Victor Hugo
Miezul de rouă
Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăiești."
(Victor Hugo)
În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâșii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!
Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subțire
Nevindecat de trufie și fior
Tulburare în timp seducător...
Să nu rănești miezul de rouă
Să nu împarți lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dor, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre spaimă, poezii despre seducție sau poezii despre rouă
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre meșteri, poezii despre știri, poezii despre vulcani, poezii despre urși polari, poezii despre tragedie, poezii despre tipografie, poezii despre tezaur, poezii despre testament sau poezii despre suprarealism
<< < Pagina 1 >