+Corbul +si +vulpea

Corbul şi păunul

În mijlocul pădurii, făcându-şi coada roată,
Se agita păunul, să-l vadă lumea toată.
Tot aruncând în juru-i privirea idioată,
Curând, zăreşte corbul, ce se-odihnea pe-o cioată,
Privind, puţin ironic, la mica lui paradă
Făcându-l să se simtă umil şi, pus pe sfadă.
Pe loc îşi pregăteşte o mică răzbunare,
Legându-se de haina modestă la culoare
A corbului, pe care întreaga lume-l ştie
Din fabula cu vulpea: dovadă de prostie.
- Arăţi cam jalnic astăzi şi eşti precum aceia
Ce caută-n gunoaie, cu plozii şi femeia
Cea jalnică, urâtă, murdară şi scârboasă,
Ceva ce, niciodată, eu nu aş ţine-n casă.
- E clar, nu ştii nimica, te legi de lucruri sfinte,
Tu n-ai s-ajungi, vreodată, femeia mea la minte.

Moral a:
În viaţa animală, ia aminte,
E totul invers: ea e cea cu minte.

[...] Citeşte tot

fabulă de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul si vulpea

Mandru de el, cu branza ce-o furase stransa-n cioc,
"Maestrul Corb" privea de sus din pom cu aroganta-n jos,
O vulpe mica dar sireata dornica sa intre cat mai iute-n joc,
Flamanda, se lingea pe buze, atrasa de al branzei bun miros.

Buna ziua, sa traiesti, stapane corb, permite-mi sa vorbesc;
Cu-atata frumusete-n pene tu esti sigur... cel mai mandru-n glie
Si vocea ta placuta cea mai minunata... daca nu gresesc?
Se spune c-o intreci la glas chiar pe maiastra ciocarlie?

Si corbul magulit de-atata lauda si de asa aleasa cuvantare,
Se pregati pe craca, se infoie putin in pene si ‘ncepu...
... entuziasmat sa croncaneasca, s-arate in jur de ce-i in stare,
Dar branza chiar atunci din ciocul lui, cum si era de asteptat... cazu.

Fara sa stea prea mult pe ganduri vulpea noastra cea sireata,
Zeflemitoare, corbului cuprins de ura, ii vorbi cu foc;
Sa stii, ca branza ta a fost astazi de mine, pe drept... castigata
Caci ti-a placut ce-auzi, n-ai stiut sa-ti vezi de treaba si sa taci... din cioc!

fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine (16 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mirare

Se-ntâmplă-n viaţă să dai greş.
Munceşti pe brânci s-ajungi pe preş.
Te străduieşti şi ai un dor
S-ajungi şi pe covor.
Ţi-ai luat o fiinţă din popor
Ca să vă fiţi de ajutor.
Şi v-aţi jurat că vă iubiţi
Şi fericirea să-mpliniţi.
Cu martori şi credinţă dar,
Vă-nfăţişarăţi la altar.
Făcurăţi şi un legământ:
Să fiţi uniţi până-n mormânt.
Dar fiinţa ce-o credeai timidă,
S-a dovedit a fi perfidă.
Când credeai c-a trecut grosul,
Ţi-a tras de sub picioare preşul.
Surprins de fază, pe loc, nici
Nu reuşeşti să te ridici.
Te zbaţi într-una zăpăcit
Dar nu ştii cum. Eşti năucit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!