+între +lupi

.. ştii ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, şi hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ.

citat celebru din Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât un principe trebuie să se priceapă bine să se comporte asemenea unui animal, el va fi nevoit să aleagă între vulpe si leu. Aceasta, deoarece leul nu se apără de cursele ce i se întind, iar vulpea nu se apără de lupi. Aşadar, ca să poţi recunoaşte cursele, trebuie să fii vulpe, iar ca să poţi băga groaza în lupi, să fii leu. Cei care se comportă numai cu violenţă, asemenea leului, nu se pricep deloc la politică. Deci un principe prevăzător nu trebuie să-şi ţină cuvântul nici atunci când el se întoarce împotriva lui şi nici atunci când au dispărut motivele ce l-au îndemnat să făgăduiască un lucru.

Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o uriaşă ursoaică albă, iarna se aşeza în patru labe, mormăia şi sufla greu printre dinţi şi printre buze. Întărâtaţi de acest mormăit, asupra Dobrogei îngheţate năpădeau şerpii şuierători ai uriaşelor viscole. Între cer şi pământ, dela zare la zare, viscolele vânturau şi vânzoleau zăpezile neprihănite Parcă ardea pretutindeni cu freamăt, un fermecat foc alb, rece. Cum era atunci Dobrogea? Dobrogea, toată Dobrogea era atunci de argint. De argint era atunci Dobrogea. De argint îngheţat. Bursucii dormeau ascunşi în bârloguri. Dropiile grase se piteau în nămeţii cât casa. Iepurii cu urechi ciulite rodeau tufişurile de mărunţi măceşi ai răzoarelor. Drumurile... Drumurile, câte se vedeau şi câte nu se mai vedeau, erau stăpânite de haitede lupi flămânzi. Pe coşurile bordeielor ciobăneşti, pe coşurile colibelor turceşti şi ale aşezărilor tătărăşti se ridicau, negre, fuioare de fum. Dobrogenii, veri de ce naţie ar fi fost, hibernau. Numai marea rămânea vie, neagră şi neînchipuit de sălbatică. Vuia! Vuia a pustiu şi vuia a pustietate. Vuia a tristeţe şi vuia a bucurie...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărturari şi farisei

Cărturari şi farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultaţi-i, voi iudei,
dar nu faceţi ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic şi alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar îşi leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici şi la mese
îşi aleg un loc în faţă
şi le place când le iese
în răspântii şi în piaţă
gloata lumii cea lipsită
de-a învăţăturii zestre,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între bine şi rău

Totul se-ntâmplă-ntre bine şi rău
Şi îngeri şi demoni şi sufletul tău
Şi lacrimi tocite, lumini în priviri
Şi dricul mai trece, iar unii sunt miri.

Te zbuciumi în tine, un simplu plebeu
Şi-n regi este zbucium şi-n toţi Dumnezeu
Şi-i rugă fierbinte şi-amarnic blestem,
Le-ndură şi iartă Stăpânul Suprem.

E multă iubire-ntre bine şi rău
Şi ură se-aprinde-n venin de călău
Şi-i lună şi soare şi stele sclipesc
Şi pare-a fi iadul şi raiul ceresc.

Se-mparte dreptate dând mieii la lupi
Şi mierea-i a altor' la tine în stupi
Şi roua pe faţă îţi cade în zori
Şi soare răsare şi poţi iar să zbori.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Când privesc înapoi parcă mă văd cântând.
În camera aceea lungă şi caldă era întotdeauna linişte.

Impenetrabili, credeam noi, pereţi
Întunecaţi de scuturi străvechi. Lumina
Strălucea pe capul unei fete sau pe membrele tinere
Nepăsător desfăcute. Şi voci scăzute
Se ridicau în tăcere şi se pierdeau parcă într-o apă.

Da, fiindcă totul era călduţ ca o mână,
Dacă unul dintre noi trăgea draperiile,
O ţesătură de apă se desfăşura neglijent afară.
Uneori se strecura vântul, răsucind flăcările,
Şi umbre ghemuite se aşezau pe pereţi,
Sau un lup urla-n noaptea vastă,
Şi, simţind carnea înfiorându-se, ne strângeam unii în alţii.

Dar pentru o vreme dansul a continuat –
Aşa mi se pare mie acum:
Forme mişcându-se cu încetinitorul prin

[...] Citeşte tot

poezie de Doris Lessing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lupi, trebuie să urli ca lupii.

Nikolai Virta în De unul singur
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

de ce nu m-ai lăsat
între lupi
mamă când m-ai născut
şi eram acum
liber între fluturi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cinstit între oameni corupţi este ca o floare între buruieni şi ca un miel între lupi.

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (14 ianuarie 2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blândeţea pădurii

Între coarnele cerbului
căprioara
sângera lupi flămânzi.
Copacii scârţâiau
între ei
atingăndu-se blânzi
tot mai blânzi..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!