Cărturari și farisei
Cărturari și farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultați-i, voi iudei,
dar nu faceți ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic și alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar își leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici și la mese
își aleg un loc în față
și le place când le iese
în răspântii și în piață
gloata lumii cea lipsită
de-a învățăturii zestre,
zicând: Doctore, maestre!
Voi să fiți doar ucenici.
Când se strânge tot poporul
ca să-nvețe cu folos,
unul e Învățătorul:
E Cristos!
Iar toți ceilalți, mari și mici,
robi și preoți și-mpărați,
nu sunt alta decât frați.
Deci pe nimeni de-azi-nainte
voi să nu-l numiți părinte.
Unu-i Tatăl Creator,
Cel ce v-a vorbit pe munte.
Cine vrea să fie-n frunte,
să vă fie slujitor.
Vai de tine, vai de tine,
fariseu cu suflet greu,
care-aveți în mână cheia
către patria promisă,
care știți că nu-i departe
însă țineți ușa-nchisă -
și o țineți pân-la moarte,
cu o ură furibundă,
ca nici voi să n-aveți parte,
și nici alții să pătrundă.
Vai de voi, vai de voi
scribi cu inimile sloi!
Căci voi jefuiți pe-ascuns
văduvele și orfanii,
prigoniți pe robi și slugi,
dar vă țineți în litanii
și în nesfârșite rugi.
Vai de tine, vai de tine
fariseu cu suflet greu
care-nconjori tot pământul
ca să faci un prozelit,
dar îl faci mai împietrit
și de două ori mai rău
decât însuși duhul tău!
Vai și-amar, vai și-amar,
suflet gol de cărturar!
Căci tu dai a zecea parte
chiar din chimen și mărar,
însă lași cât mai departe
crezul, dragostea și mila.
Scoți din blidul tău țânțarul
și nu vezi că-nghiți cămila.
Speli pe fața lui paharul,
însă nu te prinde sila
de lăturile din el.
Doctori, călăuze oarbe,
lupi flămânzi cu chip de miel!
Căci voi sunteți mai degrabă
ca mormintele spoite,
smălțuite-n flori de Rai,
pe deasupra cu podoabe
și-nlăuntru putregai.
Căci zidiți acum, șireți,
toate sfintele morminte
ale marilor profeți,
și strigați în lumea largă,
printre lacrime fierbinți,
că de-ați fi trăit în vremea
adormiților părinți
n-ați fi stat cu ei alături
în acel vrăjmaș sobor.
Dar mărturisiți cu-aceasta
că sunteți copiii lor.
Căci voi omorâți pe sfinți,
dar ați împlinit măsura
ucigașilor părinți.
Pui de șerpi cu inimi reci,
cine vă va scoate oare
din jăratecul de veci?
Iată, vă voi mai trimite
încă soli pe la răscruci.
Voi să-i fugăriți cu gloate,
din cetate în cetate,
și să-i țintuiți pe cruci,
ca să vie-asupra voastră
tot șuvoiul revărsat
de la sângele lui Abel
pân-la sângele curat
care-a curs din Zaharia,
când a fost lovit cu-amar
între tindă și altar.
Vai, Ierusalim al Vieții,
munte binecuvântat,
care ți-ai ucis profeții
și pe soli i-ai lapidat.
O, de câte ori cu milă
v-am chemat să fiți ai Mei,
să vă mântui din furtună,
să fim veșnic împreună,
să vă scap de anii grei,
cum o pasăre-și adună
puii sub aripile ei.
Și n-ați vrut.
De-acuma, iată,
Templul slăvilor străbune,
Casa neasemănată,
vă va rămâne pustie
pân-la vremea când veți spune:
Binecuvântat să fie
Cel ce vine...
Cel ce vine în Sion
să-Și zidească Cetățuia!
Binecuvântat să fie!
Aleluia!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre inimă
- poezii despre creștinism
- poezii despre țânțari
- poezii despre învățătură
- poezii despre învățători
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Marea Văicăreală (aleilor și bocitoarelor de la Bellu)
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre apă, poezii despre vin sau poezii despre poezie
Îmi este inima amară
Fie zi, sau fie seară,
Tot la voi îmi șade gândul.
Îmi este inima amară
Că vindeți casa și pământul.
Că vindeți munca mea de-o viață.
Nici ce-i al vostru nu păstrați.
În voi nu am nicio speranță.
Voi tot ce-aveți, înstrăinați.
Pe voi nu vă doare burta.
Pe câmp voi n-ați asudat.
Nu știți s-adunați cu furca,
Apă la vite n-ați dat.
În curte, păsări n-ați crescut.
Mâncați doar de cumpărat.
Grija casei n-ați avut,
De săpat, nu ați săpat.
Sunteți copii de bani gata,
Stați cu tehnica în cap.
Voi luați totul de-a gata
La greu, băgați capul în sac
Mă întreb și eu acuma
Ce se va-întâmpla cu voi?
Pe ce știți să puneți mâna
Dacă vine un război?
Voi nimic nu știți a face.
Vai și-amar de viața voastră!
Fie război fie pace,
Vai de România noastră.!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre război, poezii despre păsări, poezii despre pace, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre gânduri
Mă sperie o vorbă din Luca: "Vai de voi cărturari și farisei fățarnici. Pentru că voi sunteți ca mormintele, care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe". Căci mă gândesc că tocmai asta vor cărturarii și fariseii: să existe ei. Și când sunt în morminte, să fie mormintele lor. Ce durere mai mare decât să fie mormintele neștiute despre care vorbește Luca? Călcăm poate, la tot pasul, peste mormântul neștiut al fratelui risipitor.
Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate de Constantin Noica despre vorbire, citate despre sperieturi, citate despre existență, citate de Constantin Noica despre existență, citate despre durere sau citate de Constantin Noica despre durere
Un suspin
Un suspin adânc Mă prinde
și vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iată ceasul suferinței.
Voi să vă rugați mereu.
Însă vai de cel cu-arginții!
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi sunteți ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi aveți comori bogate.
Însă el, vrăjmașul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Și spuneau toți doisprezece:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Deci și noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să șoptim în rugăciune:
Doamne, nu cumva sunt eu?
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre prezent, poezii despre comori, poezii despre ceas, poezii despre bogăție sau poezii despre Iisus Hristos
E mult mai greu
E mult mai greu acum s-asculți
decât să faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre văi, poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre muncă, poezii despre iad sau poezii despre frumusețe
Eu sunt de sus
Eu sunt Lumina lumii
cine dar azi mă urmează
nu-i pe calea-ntunecumii
căci inima îi e trează
va avea lumina vieții
și-o lumină el va fi
ca florile dimineții
mersu el și-l va sfinți
dacă Eu mărturisesc
chiar Însumi azi despre Mine
e numai că vă iubesc
și de-a pururi vă vreau bine
totuși voi astăzi să știți
mărturia-Mi e adevărată
vreau în cer să fiți primiți
de-al sfințeniei viu Tată
voi sunteți de jos
Eu de sus iată azi sânt
le-a vorbit Domnul Hristos
al Vieții Sfânt Cuvânt
voi sunteți de pe pământ
Eu din ceruri am venit
să vă spun de Tatăl Sfânt
căci EL iată v-a iubit
de nu credeți că Eu sânt
în păcate veți muri
sfârșind viața pe pământ
iertare nu veți primi
cine ești Tu l-au întrebat
iudeii acei din jur
pe Isus Cel mai curat
om cu Duhul cel mai pur
ceea ce de la-nceput
Eu v-am spus că iată sânt
Cel ce m-a trimis e Adevărat
și Eu spun a Lui Cuvânt
Eu dar ce am auzit
de la El spun astăzi lumii
Duhul Lui neprihănit
e-adâncimea-nțelepciunii
când veți înălța pe Fiul Omului
atunci veți cunoaște că Eu Sânt
și puterea harului
veți primi-o prin Cuvânt
doar atunci voi o să știți
de la Mine că nimic
nu fac ca să fiți primiți
pe brațe să vă ridic
căci Eu Însumi de la Mine
nimica Eu nu vorbesc
ci Tatăl cum vrea în Sine
Cuvântu Eu vi-l vestesc
niciodată Tatăl dar
singur EL nu m-a lăsat
căci v-aduc al vieții har
s-aveți sufletul curat
și Eu iată-ntodeauna
fac numai ce-i e plăcut
să primiți și voi cununa
având viața al vost" avut
Tatăl Însuși vă iubește
și vă vrea cu gelozie
sfințenia trebuiește
să intrați în veșnicie
de aceea am venit
cine crede să primească
darul vieții oferit
prin lucrarea Mea cerească
fiți de aceea și voi sfinți
cum e Cel care vă cheamă
acum dar la El veniți
cum și Duhul vă îndeamnă
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre adevăr sau poezii despre tată
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine afară nu va fi dat
Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis pentru cei ce pier
Prin credința în Mine ei să primească mântuirea
Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții oameni noi
Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar să primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde
O veniți dar la izvoare apă vie voi să beți
Să mâncați din Pâinea Vieții Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine sau poezii despre urechi
Cine crede dar în Mine
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia
Eu sunt Pâinea din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este
Însă Doamnul le-a vorbit între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu să știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credință Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre încredere sau poezii despre salvare
Nu mă plângeți
Nu mă plângeți voi pe mine,
Plângeți-vă voi, pe voi!
Căci nu voi aveți nevoie de mine,
Ci eu am nevoie de voi.
Nu râdeți voi de mine,
Râdețivă voi, de voi!
Câci nu sunt eu slab de înger,
Slabi de înger sunteți voi.
Nu fiți cu două fețe
Și strigați că-l iubiți pe Dumnezeu,
Dar îl huliți când vreți,
La bine și la rău.
Căci este o vorbă,
Spusă de Domnul Sfânt,
Să-l iubim pe Tatăl lui cu adevărat
De când ne naștem și pănă la mormânt.
poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre naștere sau poezii despre bine și rău
Arginții
Treizeci de-arginți curați și grei,
Cu chipul lui Cezar pe ei...
Treizeci de stele sclipitoare...
și-un Rai întreg în fiecare...
După trei ani de-atât tumult,
o pungă de arginți nu-i mult!
Trei ani să te smerești, să taci,
cu ochi de vânător dibaci!
Trei ani cu arcul încordat,
s-aștepți cel mai de soi vânat.
Și... pân-la cerbul din omături,
mai, mai să-l scapi pe cel de-alături.
Trei ani de slujbă între sfinți!...
O, nu-i prea mult treizeci de-arginți!
Arginții mei, vânatul meu!
Acum mi-atârnă tolba greu!
Acum eu sunt bogat! Și pot
să cumpăr... via lui Nabot.
Ca Țiba, pot să iau șiret
moșia lui Mefiboșet.
Și pot găsi ca Sanbalat,
chiar și prooroci de cumpărat...
Căci am arginți, mi-e brâul plin!
Ia seama, Abel... sunt Cain...
Căci am arginți! Treizeci la rând!
Și alții vor veni curând.
Tu, snop din grâul arnăut,
tu, pârgă, vin să te sărut.
Dar ce văpaie-n zimți se frânge?
Ce mână v-a umplut de sânge?
Nu pot să sufăr. Pot să mint,
dar nu vreau sânge, vreau argint.
O, iată apă jos în râu.
Vă spăl și iar vă strâng la brâu.
Ce-i asta? Minte-ași pierde frâul.
De ce s-a înroșit tot râul?
Ce rană s-a deschis în pungă?
Nu-i apă-n matcă să-mi ajungă!
Ei, preoții, ei cărturarii,
m-au prins în mreajă ca pescarii,
mi-au dat să beau din cupe sparte.
Eu am cerut arginți, nu moarte!
M-au înșelat, dar nu mă las.
Pe cine duceți voi de nas?
Bătrâni și preoți, farisei,
luați arginții! Nu-s ai mei.
Eu v-am vândut un sfânt curat.
Voi ce arginți murdari mi-ați dat?
Vreau banii, banii mei, pe drept!
Acesta-i sânge, nu-l accept.
Isus e sfânt. Am fost nebun.
Nu vreau cu Cerul să mă pun.
Vai! Iadul... ziua de apoi...
Nu vreau arginții, luați-i voi!
Nu vreau arginți, Isus e sfânt.
Ah! Numai sânge-i pe pământ.
Ce sânge cald... Dar nu-s de vină!
Și via lui Nabot e plină...
Se scaldă-n sânge de profet
moșia lui Mefiboșet...
Și-un viscol de arginți turbat
l-a troienit pe Sanbalat!...
Lasați-mă, voi, ochi de drac.
Fugiți! Eu vreau să mor sărac.
Lăsați-mă, voi preț străin!
Vreau să fiu Abel, nu Cain.
S-au strâns toți banii-acestei lumi?
Mamona, vrei să mă sugrumi?
Dar voi scăpa. Nu cad învins!
Nu sunt cu-n brâu de in încins?...
Un brâu. Un laț. Și-apoi... în gol!
Veniți, voi îngeri din Șeol!
Să scap de-arginți, să trec prin vad...
Ah, iată, plec. Dar plec in Iad!
Și Iadul!... Vai, îmi ies din minți.
Căci Iadul... Iadu-i plin de-arginți!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre râuri, poezii despre minciună sau poezii despre curățenie
Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire
Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire;
Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;
Vai! dulce grai, tu care orice trufașe fire
Smerit-ai, și-ai dat celui slab 'nalte cutezări!
Vai! galeș râs în stare atâtea răni să-mi facă,
Încât doar moartea-i soră, azi, gândului nebun!
Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit o, dacă
Acest netrebnic secol ar fi slăvit vreun bun!
Voi, numai voi suflare și flacără-mi sunteți;
Lipsit de voi sunt astăzi și-n cazna astei vieți
Dureri mai mari nu aflu de cari să fiu învins.
Mi-ați dat speranțe, doruri în suflet mi-ați aprins
La ceasul despărțirii de farmecul acel;
Dar vânt de moarte luat-a cuvintele cu el!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre nebunie sau poezii despre mândrie
Când vei pleca
Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt și soare
Și te voi aștepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi crește mare, umbră eu voi da
Și multe păsări voi avea pe ramuri
Și mulțumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Și te voi aștepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre dor, poezii despre devenire, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
De aniversarea voastră
Să fiți un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...
Voi ați vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-ați fost alături când mi-a fost mai greu
Și știu, mi-ați fost alături viața toată...
Aș lua din salba stelelor cerești
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puțin, căci, mamă, mă iubești
Și tată, tu pe viață mă susții...
Aș lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinți, din rai,
Vegheați-mi visul cel de nepătruns.
De universul tot v-aș dărui
N-ar fi de-ajuns... Credința-n Dumnezeu,
Vă fie, mamă, sabie și scut,
Vă fie, tată, pavăză mereu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre trandafiri sau poezii despre stele
Începutul și Sfârșitul
Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată
Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână
Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales
În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați să fiți de cel viclean
Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său
Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă
Veniți dar astăzi voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o să biruiți
Surori fiindu-mi voi și frați
Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi să cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte
Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare să răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți să îi adune
Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
Să fiți găsiți de Isus buni
Curați trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre cuvinte
Iisus Hristos: Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți, și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci mai degrabă mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat împărăția cerurilor. Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați. Să nu aveți nici aur, nici arginți, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și intrând în casă, urați-i, zicând: "Pace casei acesteia". Și dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât cetății aceleia. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriștilor și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și se vor scula copiii împotriva părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui. Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Chemarea apostolilor și trimiterea lor la propovăduire. - 10:5-27 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre pace
- citate despre moarte
- citate despre creștinism
- citate despre Iisus Hristos
- citate despre înțelepciune
- citate despre învățători
- citate despre întuneric
- citate despre încălțăminte
Vreți voi, părinți
Vreți voi, părinți, să fie copii voștri sfinți?
Scăldați-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinți.
Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.
Vreți voi să vă asculte în totul și mereu!
- Dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?
Vreți voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viața voastră cum e, și ce văd ei la voi?
Îi vreți cu-îmbrăcămintea smeriți și cumpătați
Și cu umblări curate, dar voi cum vă purtați?
Când voi umblați ca lumea și vă purtați așa,
Voi veți purta osândă de creșterea lor rea!
Cădeți mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugați
Să vi se ierte vina și viața să schimbați.
Abia atunci vor crește și-ai vostri fii frumos
Cu sufletul și trupul urmași ai lui Hristos!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre smerenie sau poezii despre schimbare
Dedicație pentru nunta de aur a părinților mei
Ziua asta-i pentru voi anume,
Căci cincizeci de ani de bucurii
V-au fost sprijin vieții trecătoare
Lângă rude, nași, lânga copii...
V-ați clădit palatul fericirii...
Astăzi, iată! Iar vă cununați.
Legământ dumnezeiesc vă leagă
Și pios, genunchii vi-i plecați.
Mărturii și flori vă stau dovadă,
Toți cei dragi, din cer părinții buni...
Mamă, îți sărut muncita mână!
Tată, vezi cât sunteți de bătrâni?!
Vă iubesc! La voi îmi cer iertare
De-am greșit cu gândul sau cu fapta!
Toate-n lume, vai, sunt trecătoare,
Dar vor fi pe veci, mama și tata.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre sărut, poezii despre rude, poezii despre palate sau poezii despre nuntă
Quiproquo
Azi nu-ți spun decât că te iubesc...
Dar cât timp te voi iubi nu știu -
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârșesc...
Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă ști iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine...
Dar tu, vai!...
Nu-mi vei citi decât o filă -
Prima filă -
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă...
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni -
Și cuminte voi rămâne numai eu!...
Iată!...
Eu ți-am spus tot ce gândesc...
Dar tu, dacă crezi că știi ceva mai mult,
Spune-mi tot ce știi -
Că eu te-ascult...
Poate-mi voi sfârși romanul,
Fără să te mai iubesc!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (octombrie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre infinit sau poezii despre bucurie
Calea cavalerului
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne cum le ziceți voi
și multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, dați pe un război.
V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,
că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.
Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu să vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.
Acei "păgâni" aveau, și ei, un suflet,
erau ca noi, aveau un dumnezeu,
dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet,
de nu e de creștin sau de evreu.
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
căci voi m-ați îndreptat spre un păcat
pe care vi-l dau vouă ca dovadă
că tot ce-ați vrut să fac, am blestemat.
Eu mi-am ales o cale de lumină
și port în suflet al iubirii crez.
Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină
durerile din lume. Eu cutez.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tinerețe sau poezii despre notorietate
... Aș vrea, de s-ar putea....
Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai
Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate
Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață
Să fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față
A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
Să tremuri nu ți-am interzis
Doresc să trăiesc și eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Și din tot ce făptuiesc
Nu voi să greșesc
Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăiește. la fiecare așa cum este
Și voi ca în viitorul ce mi se pregătește
Una că tine dacă mai este.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre trecut