taler

Din Berlin la Potsdam

Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie.
Dară nu se stie încă
C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi...
Şi de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.

Zice Brahma, tata Brahma,
Cum că lumea asta nu e
Decât arderea-unei jertfe
Într-o vecinică căţuie.

Am aprins şi eu luleaua
Şi jertfesc lui tata Brahma,
Lângă mine-un şip cu Kummel!
Ş-o bucată de păstramă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri de hârtie

Tăind la îngeri de hârtie
Care să sară-afar' din carte
Îţi vine întrebarea vie,
Dar de răspuns încă n-ai parte

De ce în pază bună fiinţa
Se pune sub oblăduire sfântă
Când îi lipseşte şi credinţa
Şi înţelegerea i-e frântă

De ce credinţa şi-o înşeală
Privind in sus şi la icoane
Când ceru-i gol, şi viaţa-i goală
De adevăruri în isoane

De ce în singurarea-i certă
Fiinţa se-amăgeşte-n noapte
Şi prea temându-şi starea-inertă
Cu rugi se-apleacă, şi cu şoapte

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telos

încercări de a duce la capăt povara.
nu e deloc o joacă de-a viaţa
când porţi firave straie de timp.

dimineaţa şi seara – două trecători.
deseori treci prin ele
deseori rămâi prins.
poate pentru asta
sfinţii păzitori ai călătoriilor
sunt cei mai iubiţi.

am găsit şi am rătăcit
iarăşi am găsit şi am rătăcit
acel galben ce-mi preface povara în pace
biet îndărătnic ceas de pământ
căutând stângaci peste tot un iarmaroc nevăzut:
de marginea sa cu fruntea mă voi sprijini
şi în marginea lumii cu un vârf de picior
să aşez povara pe-un taler
şi să cer pe ea după atâta-nnoptare în iarnă, ploi şi zăduf

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trasând linii

viaţa e o albie şerpuită
printre momente de arşiţă secătuită
şi momente de adumbrire şi taină
nimeni nu se naşte învăţat
dar singurul învăţător de nădejde e tot viaţa
ea te ajută să ridici ziduri de apărare
să arunci punţi peste tăceri
şi mai ales să te căleşti la focul iubirii
cineva îmi spunea că iubirea e o colivie de aur
altcineva spunea că iubirea e adevărata libertate
dar din câte am văzut, iubirea nu-i decât o linie
ce desparte umbra de lumină
şi îndoiala de siguranţă
te iubesc are altă greutate decât mă iubeşte
pentru că într-un taler îţi pui inima
iar în celălalt speranţa
şi inima bate, fiindu-ţi alături
pe când speranţa
mai cade răpusă de îndoială
în fiecare zi trag o linie

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri rătăcite

Gânduri rătăcite în minte mă încearcă
Ghemuri încâlcite vrând fraze să toarcă
Gânduri colorate, albe câteodată
Ce încearcă vorbe mai cu tâlc să bată
Doar că-nşiruirea de cuvinte noi
Să îndrept nu pot - însă nici să 'ndoi
Fiindcă vremea fuge - şi cu ea simţirea
Ce-a ştiut odată cum e potrivirea
Slovelor deşarte cu-altele mai drepte
Să creeze gânduri cu 'nţeles deştepte
Acu' nici parolă nu-i cum se cuvine
Nici mintea nu zboară de 'nţelesuri pline
Eu simţ numai vidul ce-n cap se deschide
Ca o oală spartă, ca goalele blide
Ca desiş în noapte, ca neant patetic
Ca vârtej de şoapte şi capac ermetic
Cum vine misterul gândului să iasă,
Piedică îşi pune - afară nu se lasă
Chiar când alfabetu-l pun la 'nşiruire
Vorba nu răsare gândul să-l admire

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Taler (2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata sau pedeapsa vin în această viaţă, nu în cea de apoi. Şi vin zilnic, ca şi consecinţă pentru fiecare gând, emoţie şi faptă. Uneori, după ce punem fapte, gânduri şi emoţii zi de zi într-un taler, balanţa se înclină decisiv înspre bine sau înspre rău. Şi noi numim asta noroc sau ghinion, soartă sau providenţă când de fapt suntem arhitecţii fericirii sau nefericirii noastre. Când se întâmplă un lucru bun, vrem să ne atribuim merite, când se întâmplă ceva rău, să ne declinăm responsabilitatea. Însă oricât de mult vrei să îţi declini responsabilitatea, să ascunzi rahatul sub covor, să te minţi pe tine, în continuare balanţa începe să se încline şi vei avea un ghinion care poate fi prevăzut, care este programat şi care este implacabil. Sunt oare unii oameni condamnaţi la nefericire şi în acelaşi timp atât de orbi încât să nu vadă că tot ce au e propria operă?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Se-aude un huruit, de după nori,
'n sincope, tot mai tare, apoi pierdut,
iţind în gând buchetele de flori
la revederi, îmbrăţişaţi în cald sărut.

Răsar, pe pata de albastru clar,
două petuncule în franjur, patru,
ce împing o cruciuliţă, de-argintiu perlar,
să-nţepe piept, de boltă în amfiteatru...

... la privitori, sub aura-n cupolă
ce-şi sprijină arcade-n orizont...
e ochi, purtând-o cerc; o banderolă
ce-opreşte prăvălirea, gravitândă-n ront.

Apasă, pasărea de alumină, imperceptibil,
se amestecând cu penele-n încânturi
şi văzduh nu-i mai greu, sensibil;
poate-i purtat, pe-alt orizont, de vânturi?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghetsimani

Ghetsimani! Cuvânt de slavă!
Floare din etern mănunchi!
Bătălie-nfiorată
câştigată în genunchi!...
Ceas de rugă fără seamăn
şi de zbatere-ncordată.
Freamăt ce umplea de spaimă
toată bolta înstelată.

Veşnicia omenirii
pusă toată pe-un cântar.
Pe un taler, condamnarea,
iar pe celalt, un pahar!...

Un pahar stătea în faţă.
Şi Isus privea-ngrozit.
Tot veninul omenirii
trebuia acum sorbit.

Tot noianul de osândă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul Luminii

Îşi rătăcise drumul şi-acum nu mai ştia
Nici unde-i este casa, părinţii, cine-i el,
De ce-i atât de singur şi cine e acel
De vină pentru toate şi unde l-ar afla.

Iar Timpul ce-l uitase prin anii de lumină
Parcurşi la întâmplare prin marele neant,
Privea, arar, intrusul, c-un zâmbet arogant,
Şi-i răspundea la toate c-o linişte deplină.

Plutea prin nemurire, prin lumea dintre stele,
Şi învăţa atâtea cât nimeni n-a cuprins,
Dar ce conta că-i liber, că e de neatins,
Pe-un taler ce-i deasupra singurătăţii grele?

A căutat milenii răspunsul la-ntrebare
Şi a găsit fragmente, le-a cântărit, le-a şters,
S-a întrebat pe sine, în propriu-i univers,
Şi-a întrebat Lumina ca ultimă-ncercare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim ca la-nceput...

De-ai să dispari prin ceaţa deasă
Plângând, în noaptea cea păgână
Eu n-am să dorm, până nu-mi vii acasă
Ştii bine că doar tu, prin toate mi-eşti stăpână
Doar poza ta şi-un sfeşnic ruginit
Îmi încălzesc tot pieptul
Iubito, către stele-am şi pornit
Din ele să-ţi croiesc buchetul
Nu este taler să-mi măsoare
Dragostea-mi pentru tine
Nu eşti aici, of, crunt mai doare
Inima-i neagră-n mine
Doar dă-mi de veste şi-am venit
Spăşit, în a ta faţă
Iar de sunt eu, cel ce-a greşit
Mă voi căi o viaţă
Deschide-ţi sipetul, primeşte
A mele versuri fade
Nu ştiu cine te mai iubeşte
Şi la picioare-ţi cade

[...] Citeşte tot

poezie de Dinu Marius Decebal (24 decembrie 2014)
Adăugat de Dinu Marius Decebal
Comentează! | Votează! | Copiază!