Îngeri de hârtie

Tăind la îngeri de hârtie
Care să sară-afar' din carte
Îţi vine întrebarea vie,
Dar de răspuns încă n-ai parte

De ce în pază bună fiinţa
Se pune sub oblăduire sfântă
Când îi lipseşte şi credinţa
Şi înţelegerea i-e frântă

De ce credinţa şi-o înşeală
Privind in sus şi la icoane
Când ceru-i gol, şi viaţa-i goală
De adevăruri în isoane

De ce în singurarea-i certă
Fiinţa se-amăgeşte-n noapte
Şi prea temându-şi starea-inertă
Cu rugi se-apleacă, şi cu şoapte

La nefiinţă şi-nfinituri
Cu patos greu ea se-adresează
Ea tremură în asfinţituri
Şi la minuni mereu visează

De ce când pacostea se-arată
Subit făptura şi-o frământă
Din duh în fiu şi-apoi în tată
Storcând oblăduire sfântă

Când zău că zei şi dumnezei
Se zămislesc în ceas de noapte
Şi se-amăgesc din plin acei
Ce–n duhuri cred şi nu în fapte.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aflăm

Ne aflăm mereu pe drum
Când la vad, când la răscruce,
Apa-i foc, şi ceru-i fum
Drumul, nu ştim unde duce

Semne nu-s, iar hărţi lipsesc,
Ghizi, de mult nu se găsesc.
Batem pasul în cerc mic
Alegând când drept, când dreapta
Impingând ba scut, ba dric
Şi nu-i cugetul ca fapta,
Ne certăm, ca orişicine
Că nu ştim că ştim mai bine

Drumu-i strimt şi e spinos,
Noi, bălângănind pe jos
Pe ţurloaie prea firave
Ne-mproşcăm în culpe grave
Cum că drumu-i drum de dos

Ne aflăm mereu pe drum...
Mişunând în duh credinţa,
Căutându-ne fiinţa
Până ce devine scrum.

Ne aflăm.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu arcada-nvineţită

(parodie Prier) - (parodie după În arcane de pădure de Alexandru Macedonski)

Cu arcada-nvineţită-s şi cu mâna dreaptă frântă.
Stau cuminte-n ambulanţă şi la ce mă-ntreabă tac;
Numai faru'-mi luminează calea neagră ca de drac -
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

Cu arcada-nvineţită şi cu-o coastă dublu frântă,
Cred că-i fain să fac o listă şi să sun la protopop;
Că simţesc cum pleacă viaţa din făptura-mi, în galop,
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

Cu arcada-nvineţită şi cu aia na-ţi-o frântă,
Mă gândesc ce om vecinu', popa Nan, când, pe furiş,
Mă surprinse cu vecina, declamându-i, în cruciş:
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

parodie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă chiar când e durere

Ascultă chiar când e durere
Vedea-vei norii cum dispar,
Simţi-vei sfântă adiere,
Vei şti c-a fost trimis un dar.

Ascultă glasul ce-ţi şopteşte
Să mergi 'nainte cu curaj
Să poţi trăi dumnezeieşte
(Nu-nvăluit în vreun miraj.)

Ascultă vorbele transmise
Prin credincioşii slujitori
Să-ţi fie uşile deschise
Spre a pătrunde sărbători.

Ascultă şi când neputinţa
Te copleşeşte; vei vedea
Cum se înseninează fiinţa
Şi cum învingi povara grea.

Ascultă ce îţi spun profeţii
Nu ce propagă vreun ziar
C-atunci din ceasul dimineţii
Ve fi cu Meşterul Zidar.

O, ia aminte la apelul
Care te cheamă să lucrezi
Şi să înalţi mai sus drapelul
Pe Fiul Slavei să-L urmezi.

Minuni urmează când credinţa
E activată zi de zi
E-asigurată biruinţa,
Ce e uscat va înverzi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas divin

Mantia nopţii cade peste zare
Şi stele sacre încep să strălucească
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare
Sufletu-i rugă, pronie cerească.

Clopot la schit în dangăt clar,
Trimite-n dimineţi vestea cea mare.
Imnul speranţă urcă din altar
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

Şi parcă-naltul se întrevede plin
Când reînvie dorul prin ponoare,
Cu pâinea aburind muiată-n vin
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

poezie de Nicu Petria (martie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche pâine a lumii e credinţa

Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată fiinţa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusinţa,
Cu destinul vieţii: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Pun toată bucuria în roua dimineţii,
Nimic în cale nu are putinţa
Să răstălmăcească visul tinereţii:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noştri îngeri cu toată silinţa,
Recunoştinţa naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalţă conştiinţa
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost şi e credinţa.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i viaţă, ceru-i cer (copla ... *cântec improvizat*)

Viaţa-i ceaşcă, ceru-i ness:
Nopţii nu-i dau de ales!
Viaţa-i lapte, ceru-i corn:
Nopţii n-am de gând să-i torn!
Viaţa-i floare, ceru-i gir:
Nopţii nu-i tai trandafir!
Viaţa-i hidră, ceru-i ochi:
Nopţii nu-i zic de deochi!
Viaţa-i albă, ceru-i roz:
Nopţii nu-i dau chinoroz!
Viaţa-i verde, ceru-i bej:
Nopţii nu-i las mâini de vrej!
Viaţa-i nună, ceru-i naş:
Nopţii nu-i dau sufertaş!
Viaţa-i strună, ceru-i lan:
Nopţii nu-i cânt la pian!
Viaţa-i cale, ceru-i hărţi:
Nopţii nu-i mai cumpăr cărţi!
Viaţa-i salbă, ceru-i stea:
Nopţii nu-i promit mărgea!
Viaţa-i leghe, ceru-i ploi:
Nopţii nu-i vând mere joi!
Viaţa-i mumă, ceru-i zmeu:
Nopţii nu-i mai pun placheu!
Viaţa-i traistă, ceru-i saci:
Nopţii nu-i mai pun araci!
Viaţa-i gală, ceru-i rol:
Nopţii nu-i dau niciun pol!
Viaţa-i pală, ceru-i tern:
Nopţii stele nu-i mai cern!
Viaţa-i pâclă, ceru-i brun:
Nopţii nu-i mai vând tutun!
Viaţa-i flaut, ceru-i bas:
Nopţii cântece nu-i las!
Viaţa-i ceaţă, ceru-i şters:
Nopţii nu-i mai scriu un vers!
Viaţa-i stradă, ceru-i car:
Nopţii nu-i pun felinar!
Viaţa-i ţară, ceru-i burg:
Nopţii nu-i mai iau cal murg!
Viaţa-i iască, ceru-i gaz:
Nopţii nu-i mai las răgaz!
Viaţa-i glie, ceru-i nap;
Nopţii n-am de gând să-i sap!
Viaţa-i apă, ceru-i dig:
Nopţii nu-i mai iau cârlig!
Viaţa-i bute, ceru-i gât:
Nopţii nu-i ţin de urât!
Viaţa-i sumă, ceru-i calc:
Nopţii planul nu-i defalc!
Viaţa-i minus, ceru-i plus:
Nopţii nu-i zic că-s răpus!
Viaţa-i bancă, ceru-i pont:
Nopţii nu-i pun bani în cont!
Viaţa-i uşă, ceru-i prag:
Nopţii boii nu-i mai trag!
Viaţa-i sticlă, ceru-i dop:
Nopţii nu-i iau din târg clop!
Viaţa-i goală, ceru-i plin:
Nopţii cupe nu-i închin!
Viaţa-i poker, ceru-i pot:
Nopţii nu-i rămâne-un zlot!
Viaţa-i temă, ceru-i test:
Nopţii nu-i las nimic rest!
Viaţa-i farsă, ceru-i râs:
Nopţii nu-i mai zic nici pâs!
Viaţa-i coală, ceru-i pix:
Nopţii nu-i cer bani la fix!
Viaţa-i oază, ceru-i pom:
Nopţii nu-i cumpăr nici rom!
Viaţa-i luntre, ceru-i larg:
Nopţii nu îi fac catarg!
Viaţa-i pleavă, ceru-i râu:
Nopţii nu-i mai vântur grâu!
Viaţa-i halcă, ceru-i gril:
Nopţii nu-i las nici fitil!
Viaţa-i tracă, ceru-i dac:
Nopţii nu-i trimit olac!
Viaţa-i şesuri, ceru-i plai:
Nopţii nu-i dau nici mălai!
Viaţa-i clipă, ceru-i ceas:
Nopţii nu îi dau compas!
Viaţa-i dură, ceru-i jug:
Nopţii nu-i mai las belsug!
Viaţa-i fermă, ceru-i sat:
Nopţii grâne nu i-am dat!
Viaţa-i vaiet, ceru-i plâns:
Nopţii fânul nu i-am strâns!
Viaţa-i viţă, ceru-i must:
Nopţii nu-i dau nici de gust!
Viaţa-i poftă, ceru-i trai:
Nopţii lemne nu-i mai tai!
Viaţa-i iarbă, ceru-i fân:
Nopţii nu-i pun ţânci la sân!
Viaţa-i teatru, ceru-i gong:
Nopţii nu-i întind şezlong!
Viaţa-i sfântă, ceru-i mov:
Nopţii nu-i trimit hrisov!
Viaţa-i plată, ceru-i con;
Nopţii nu-i cumpăr creion!
Viaţa-i vrajbă, ceru-i şiş:
Nopţii nu-i fac înveliş!
Viaţa-i cizmă, ceru-i flec:
Nopţii fruntea nu-i mai plec!
Viaţa-i mierlă, ceru-i mei:
Nopţii, la porţi, nu-i las chei!
Viaţa-i blide, ceru-i vas:
Nopţii lună nu-i mai las!
Viaţa-i tenis, ceru-i set:
Nopţii nu îi iau bilet!
Viaţa-i jale, ceru-i chiu:
Nopţii nu-i mai iau rachiu!
Viaţa-i şină, ceru-i tren:
Nopţii nu-i sciu un catren!
Viaţa-i miere, ceru-i stup:
Nopţii sticle nu-i destup!
Viaţa-i stearpă, ceru-i slab:
Nopţii nu îi tai kebab!
Viaţa-i tristă, ceasu-i rău:
Nopţii nu i-am prins şalău!
Viaţa-i rană, ceru-i orb:
Nopţii nu-i dau pui de corb!
Viaţa-i plajă, ceru-i chip:
Nopţii nu-i mai car nisip!
Viaţa-i abur, ceru-i scrum:
Nopţii nu-i mai las nici fum!
Viaţa-i carte, ceru-i vis:
Nopţii nu îi dau înscris!
Viaţa-i dulce, ceru-i zbor:
Nopţii nu-i las nici amor!
Viaţa-i soartă, ceru-i foc:
Nopţii nu-i urez noroc!
Viaţa-i zâmbet, ceru-i nur:
Nopţii bezna n-am să-i fur!
Viaţa-i creier, ceru-i gând:
Nopţii poante nu-i mai vând!
Viaţa-i iarnă, ceru-i ger:
Nopţii nu-i dau alt reper!

poezie de Mihaela Banu (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea şi Viaţa veşnică

Domnul Isus ne-nvăţat cum viaţa s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toţi să fim
Şi ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvăţat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credinţă viaţa nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim

Cine-n Mine se încrede Viaţa veşnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie şi viaţă şi salvare
Prin credinţa în Hristos noi primim făgăduinţa
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruinţa
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieţii noi vom intra în veşnicie
Căci Pavel aşa ne spune eu sunt mort faţă de Lege
Şi trăiesc pentru Hristos viaţa sfântă se-nţelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credinţa sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credinţă
Şi-a fost gata să ucidă a fiului lui fiinţă
Dar Dumnezeu l-a oprit şi i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credinţa neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Şi Avraam în sfinţenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credinţa sfântă în Dumnezeu Sfânt şi viu
Tot aşa şi noi acum prin credinţă avem viaţă
Prin credinţa în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalţă
Legea şi porunca a fost până a venit credinţa
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruinţa

Prin credinţa în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viaţa de Hristos toţi ascultăm
Şi fiinţa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viaţa sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învăţat
Iar când totuşi se întâmplă în greşeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Şi îi cerem dar iertare fiinţa noastră să o spele
Căci avem viaţa sfântă cu toţi astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste şi oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Crăciun

Sfântă noapte fermecată,
Firea toată-i mângâiată
De făptura delicată
A pruncuţului divin!

Îngeri cântă-n aer moale,
Plâng cu fluturi nori agale,
Tuturor le iese-n cale
Stea ce magii-o văd când vin.

Ce cântări şi ce ecouri!
Se-ntâlnesc pământ şi nouri!
Toţi aşteaptă mici cadouri,
Cu colinde-n noapte vin.

Un covrig, un măr, o nucă,
Rezemată de-o ulucă,
Pregăteşte să le-aducă
Mama, cântec de alin.

Amiroase-a cozonac,
Copilaşii toţi îl plac,
Stau cuminţi acum şi tac
Palmele căuş îşi ţin.

Ei aşteaptă să le cadă
Vreo steluţă dintr-o zadă
Sau sclipirea ei s-o vadă
Caldă-n palmă, dulce spin.

Lângă brad a poposit
Moş gârbov şi obosit,
Sacul greu şi l-a golit,
Darurile au curs lin.

Sfântă noapte fermecată,
Firea toată-ţi cântă, iată,
Ţie, maică preacurată
Şi pruncuţului divin!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea e sfântă când o ai, dar şi mai mai sfântă - când îţi lipseşte.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru-n piruetă

Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer şi vechiul pământ,
Între linişte şi zbuciumare,
Între zâmbet şi-adâncă-ntristare.

Nu mă tem de ceea ce este
Între viaţă şi-o simplă poveste,
Între ochii deschişi ori închişi,
Între cei amintiţi ori nezişi.

Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosinţă ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.

Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte şi-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am şi ce sunt, iată, vine!

Nu mă tem de firescul sfârşit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări şi răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.

Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.

Nu mă tem nici de proşti ori deştepţi,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepţi,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.

Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer şi viu.

Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viaţă şi moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii storşi de lacrimi

Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?

Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.

Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?

Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
viaţa, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălţând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e credinţa, când n-a părăsit fiinţa!

aforism de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e credinţa, când ne învăluie fiinţa.

Valeria Mahok (2 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
tăceri
Îngerul
păzitor
Iar
când
a plâns
O zi
şi-o
noapte
N-a
mai
călcat
pe
pământ

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

În loc
de
ochi

Avea
două
clepsidre

Una
cu
lacrimi

Alta
cu
îngeri

Probabil
de-aceea

Când
i-a
fost
dor

L-a fulgerat
cu
tăceri

Îngerul
păzitor

Iar
când
a plâns

O zi
şi-o
noapte

N-a
mai
călcat
pe
pământ

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (18 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
tăceri
Îngerul
păzitor
Iar
când
a plâns
O zi
şi-o
noapte
N-a
mai
călcat
pe
pământ

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă eminesciană

Pe chipul meu, în ochii mei,
Se-apleacă ramură de tei.
Luceferi iar coboară-n gând,
O "Cătălină" căutând.
Şi tremură pe lacuri iar,
Pierind cu fiecare val
Şi lumea toată-i vis şi cânt...
Coboară îngeri pe pământ...

Pe chipul meu, în ochii mei,
Se scutur florile de tei.
Mi-e braţul ramură de dor
Şi-n înălţimi adesea zbor,
Culeg nectar din ploi de stele,
La pământeni mă-ntorc cu ele
Şi ca un zeu, de zei învins,
Revin plângând în ploi de vis.

Se-apleacă ramură de tei...
Tu, salcie plângând mă vrei,
Să treacă râuri de cuvinte,
De mine să-ţi aduci aminte,
Să ţese luna-n tristă noapte
Cămaşă de iubiri şi şoapte,
Tu,-ncorsetat de ramuri fine,
Mereu să-ţi aminteşti de mine.

Luceferi iar coboară-n gând...
Aidoma unui mormânt,
Simt cum izbesc în mine şoapte...
Cad florile înmiresmate!
Cad lacrimi în letopiseţe
Când ochii tăi îmi dau bineţe,
Lumina-n cercuri se roteşte
Şi-n flori de tei mă pierd... Priveşte!

O "Cătălină" căutând,
Tu te-i întors înspre pământ
Şi-acum, Luceafăr, îmi zâmbeşti
Şi prin fereastră mă priveşti.
Şi-s singură-n cămara mea -
Mărgăritar de catifea.
Nu-s prinţi să-mi vină-n ajutor...
Doar tu, în limpezimi de dor...

Şi tremură pe lacuri iar
Luciri de stele... Tu, amnar,
Împins de negre gelozii,
Precum un zmeu la mine vii,
Dar m-ai trişat de-atâtea ori
Plecând cu stelele în zori
Şi-n răsărit eu am rămas,
Ca un străin, să fac popas.

Pierind cu fiecare val,
Uitând de-al timpului aval,
Amonte gândul ţi-l conduci...
Un cimitir fără de cruci
Împodobit cu flori de tei
Te-aşteaptă. Unde sunt acei
Gonaci ce te-au împins spre stele?!
Te-ai risipit fugar în ere...

Şi lumea toată-i vis şi cânt,
Un doliu încă fluturând,
Mormânt cu oasele-n osoar,
Pierind tăcut, val dupa val.
Zadarnic înapoi priveşti
Din lumea-n care poposeşti.
Nu poţi avea râvnitul pas,
Nici lacrima de pe obraz...

Coboară îngeri pe pământ
Cu ei iubirea aducând.
Tu iar, privind cu ochii reci,
Pe tocul geamului când treci,
Un paj de nicăieri ivit,
Eu am să uit c-am suferit.
Dar între lumea ta şi-a mea
Mereu un prag va exista.

Coboară îngeri pe pământ...
Şi lumea toată-i vis şi cânt
Pierind cu fiecare val.
Şi tremură pe lacuri iar,
O "Cătălină" căutând.
Luceferi iar coboară-n gând...
Se-apleacă ramură de tei
Pe chipul meu, în ochii mei...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primesc în fiecare noapte

Atunci când Soarele devine orb
Ascunzându-se de lume în ape
În mine se face simţită lumina
Revărsată uşor din tălpile Lunii.

Înfiorată plăcut o las să mă calce
Pe gânduri şi ochii deschişi de-un destin
în care îngerii păzitori respectă cuvântul
Celui ce mi-a scris viaţa în carte.

Nimic nu pot să opresc ori să şterg
Aleg să primesc zâmbitoare tot Cerul
Din care heruvimii se-arată-n perechi
Cu patru aripi şi patru fete de-aramă.

Din strălucirea lor netrecătoare te-adun
Din miile de stele te construiesc în palme
Te-mbrăţişez apoi strângându-te la piept
Ca pe un dar mângâietor lăsat de Hristos.

Te primesc în braţe în fiecare noapte
Eşti dureros de frumos când mă săruţi
Cu buze nevăzute ce-mi inundă fiinţa
Cu-argintul stelelor vindecător de dor.

Te primesc în fiecare noapte plângând
De-atâta binecuvântare primită
De-atâta iubire vărsată-n simţirea mea
Din iubirea Celui ce te ţine fizic departe.

Atunci când Soarele devine orb...
Dumnezeu pregăteşte întâlnirea sufletelor
condamnate să se caute.
Atunci când fiinţa mea te cere...
Dumnezeu îmi pune în inimă tot Cerul cu stele
din care te construiesc până-adorm.

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!