Îngeri de hârtie
Tăind la îngeri de hârtie
Care să sară-afar' din carte
Îți vine întrebarea vie,
Dar de răspuns încă n-ai parte
De ce în pază bună ființa
Se pune sub oblăduire sfântă
Când îi lipsește și credința
Și înțelegerea i-e frântă
De ce credința și-o înșeală
Privind in sus și la icoane
Când ceru-i gol, și viața-i goală
De adevăruri în isoane
De ce în singurarea-i certă
Ființa se-amăgește-n noapte
Și prea temându-și starea-inertă
Cu rugi se-apleacă, și cu șoapte
La neființă și-nfinituri
Cu patos greu ea se-adresează
Ea tremură în asfințituri
Și la minuni mereu visează
De ce când pacostea se-arată
Subit făptura și-o frământă
Din duh în fiu și-apoi în tată
Storcând oblăduire sfântă
Când zău că zei și dumnezei
Se zămislesc în ceas de noapte
Și se-amăgesc din plin acei
Cen duhuri cred și nu în fapte.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tată
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre icoane
- poezii despre hârtie
- poezii despre cărți
Citate similare
Ne aflăm
Ne aflăm mereu pe drum
Când la vad, când la răscruce,
Apa-i foc, și ceru-i fum
Drumul, nu știm unde duce
Semne nu-s, iar hărți lipsesc,
Ghizi, de mult nu se găsesc.
Batem pasul în cerc mic
Alegând când drept, când dreapta
Impingând ba scut, ba dric
Și nu-i cugetul ca fapta,
Ne certăm, ca orișicine
Că nu știm că știm mai bine
Drumu-i strimt și e spinos,
Noi, bălângănind pe jos
Pe țurloaie prea firave
Ne-mproșcăm în culpe grave
Cum că drumu-i drum de dos
Ne aflăm mereu pe drum...
Mișunând în duh credința,
Căutându-ne ființa
Până ce devine scrum.
Ne aflăm.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre moarte
- poezii despre hărți
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- poezii despre devenire
- poezii despre cenușă
- poezii despre ceartă
Când ochii storși de lacrimi
Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?
Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?
Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălțând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre mântuire, poezii despre cruce sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ascultă chiar când e durere
Ascultă chiar când e durere
Vedea-vei norii cum dispar,
Simți-vei sfântă adiere,
Vei ști c-a fost trimis un dar.
Ascultă glasul ce-ți șoptește
Să mergi 'nainte cu curaj
Să poți trăi dumnezeiește
(Nu-nvăluit în vreun miraj.)
Ascultă vorbele transmise
Prin credincioșii slujitori
Să-ți fie ușile deschise
Spre a pătrunde sărbători.
Ascultă și când neputința
Te copleșește; vei vedea
Cum se înseninează ființa
Și cum învingi povara grea.
Ascultă ce îți spun profeții
Nu ce propagă vreun ziar
C-atunci din ceasul dimineții
Ve fi cu Meșterul Zidar.
O, ia aminte la apelul
Care te cheamă să lucrezi
Și să înalți mai sus drapelul
Pe Fiul Slavei să-L urmezi.
Minuni urmează când credința
E activată zi de zi
E-asigurată biruința,
Ce e uscat va înverzi.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre victorie, poezii despre verde, poezii despre sărbători, poezii despre religie sau poezii despre nori
Cu arcada-nvinețită
(parodie Prier) - (parodie după În arcane de pădure de Alexandru Macedonski)
Cu arcada-nvinețită-s și cu mâna dreaptă frântă.
Stau cuminte-n ambulanță și la ce mă-ntreabă tac;
Numai faru'-mi luminează calea neagră ca de drac -
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.
Cu arcada-nvinețită și cu-o coastă dublu frântă,
Cred că-i fain să fac o listă și să sun la protopop;
Că simțesc cum pleacă viața din făptura-mi, în galop,
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.
Cu arcada-nvinețită și cu aia na-ți-o frântă,
Mă gândesc ce om vecinu', popa Nan, când, pe furiș,
Mă surprinse cu vecina, declamându-i, în cruciș:
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.
parodie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre păduri, poezii despre negru, poezii despre mâini sau poezii despre lumină
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre prezent, poezii despre nuntă, poezii despre legi sau poezii despre Iisus Hristos
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre stejari sau poezii despre frunze
La ceas divin
Mantia nopții cade peste zare
Și stele sacre încep să strălucească
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare
Sufletu-i rugă, pronie cerească.
Clopot la schit în dangăt clar,
Trimite-n dimineți vestea cea mare.
Imnul speranță urcă din altar
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.
Și parcă-naltul se întrevede plin
Când reînvie dorul prin ponoare,
Cu pâinea aburind muiată-n vin
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.
poezie de Nicu Petria (martie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre imn, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Când am plecat
Când am plecat, m-a părăsit credința
Și nimeni nu a fost să mă-nțeleagă.
Numai speranța mi-a păstrat ființa,
Și amintirea unui dor, întreagă.
De când am încetat să fiu o stâncă,
Cu toții vor să ia din mine-o parte.
Durerea mi-i atâta de adâncă
Și tu îmi ești atâta de departe...
Se sting și plâng iubirile din astre.
Tu pe un țărm, sufletul meu epavă.
Ni-s trupurile pline de dezastre
Și dorurile pline de otravă!
poezie de Daniel-Petrișor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci, poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre astre sau poezii despre amintiri
Pâinea e sfântă când o ai, dar și mai mai sfântă - când îți lipsește.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre sfinți, aforisme despre sfințenie sau aforisme despre pâine
Iubirea Ta o cânt -- Isus
Îți cânt Doamne o Isus
Și viața și Ființa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credința
Eu te laud te slăvesc
Și ți-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Și-o să umblu pe picioare
Și iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Pașii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci ești Domn eu sunt al Tău
Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viața de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc
Mersul Tău Isus îl cânt
Și lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieții Sfânt Cuvânt
Ne e soare și lumină
Îți cânt Doamne a Ta-ndurare
Și smerenia ți-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt
Și-ți mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toți de lume goi
Azi blândețea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Și al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ți dăm slavă toți mereu
Îți cânt Doamne stăruința
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar ființa
Cei de azi s-avem credința
Prin Tine un duh curat
Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne țină
Toți să fim fără de vină
Unde totul e al Tău
Glorie Isuse Ție
Vreau de-a pururi să îți cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veșnicie
Și în cer și pe pământ
02-11-2021 m.
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre plimbare
Byron ne-a răspuns
Cadaveric-mi este păcatul?
Complăcând cu întunecatul.
Inculpându-mi cu mintea, sufletul
Rănit, ucis, că e,.. vinovatul!
Și ce oare îngerul, ar face?
Când o ființă, o iubește, tare.
N-ar decade și el... rapace!
Și ar arde, pentru o iubire..
Aripile pentru iad... mai fierbinte
Decât raiul monoton și rece
Unde în rugi viața-i trece...
Când iubirea-i un paradis
Cu versuri de poeți... și zei scris
În zbor cu aripi de nedescris.
Și am așa, eu,... o intrebare!
Îngeri câți au căzut din cer?
Cred că Byron ne-a și răspuns,
Doamne...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre aripi sau poezii despre versuri
Un sfat și-o învățătură
Ca tată eu aș vrea, că viața-i dură,
Să-ți dau acum un sfat și-o învățătură,
Însă așa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculți, crezând că știi mai bine.
Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Și o să vină ani și luni și zile
Când valuri de nevoi și griji te-ncearcă
Și n-o să poți din sfat să-ți faci o barcă.
Iar uneori, când soarele dispare,
Îți va fugi pământul sub picioare
Și-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ți-ai însușit învățătura.
Totuși, îți spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poți scăpa de răni și frică
Și care din țărână te ridică.
Și mi-aș dori să porți mereu în minte
Aceste vechi și tainice cuvinte:
Când te-a lovit cumplit nenorocirea
La Dumnezeu să cauți mântuirea.
Iar dacă vin din nou zile senine
Să te gândești în treacăt și la mine,
Că aș fi vrut, cu drag și cu căldură,
Să-ți dau cândva un sfat și-o învățătură.
poezie de Octavian Cocoș (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre sfaturi sau poezii despre picioare
Te primesc în fiecare noapte
Atunci când Soarele devine orb
Ascunzându-se de lume în ape
În mine se face simțită lumina
Revărsată ușor din tălpile Lunii.
Înfiorată plăcut o las să mă calce
Pe gânduri și ochii deschiși de-un destin
în care îngerii păzitori respectă cuvântul
Celui ce mi-a scris viața în carte.
Nimic nu pot să opresc ori să șterg
Aleg să primesc zâmbitoare tot Cerul
Din care heruvimii se-arată-n perechi
Cu patru aripi și patru fete de-aramă.
Din strălucirea lor netrecătoare te-adun
Din miile de stele te construiesc în palme
Te-mbrățișez apoi strângându-te la piept
Ca pe un dar mângâietor lăsat de Hristos.
Te primesc în brațe în fiecare noapte
Ești dureros de frumos când mă săruți
Cu buze nevăzute ce-mi inundă ființa
Cu-argintul stelelor vindecător de dor.
Te primesc în fiecare noapte plângând
De-atâta binecuvântare primită
De-atâta iubire vărsată-n simțirea mea
Din iubirea Celui ce te ține fizic departe.
Atunci când Soarele devine orb...
Dumnezeu pregătește întâlnirea sufletelor
condamnate să se caute.
Atunci când ființa mea te cere...
Dumnezeu îmi pune în inimă tot Cerul cu stele
din care te construiesc până-adorm.
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre sărut
Tată
Tată, îmi este dor de tine
Când nu ești lângă mine.
Dar știu... că lupți zi și noapte,
Ca oamenii să-i salvezi de la moarte.
Dar, te rog, să nu uiți de a ta sănătate
Și de inima care îți bate,
Căci moartea când vine,
Nu alege chiar pe nimeni.
Oamenii pe care i-ai ajutat,
Mulți din ei te-au uitat.
Tu ești bun, ai un suflet mare,
Dar n-ai sănătate pentru fiecare.
Bucuria ta cea mare
Suntem noi, copiii tăi.
Să n-ai nicio grijă, nicio mustrare,
Ca o să-ți fim sprijin la anii grei!
poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre salvare sau poezii despre inimă
Rugă
Tată, o, Tatăl meu din Ceruri,
Îmi plec azi inima în Fața Ta
Și sufletu-mi smerit Te roagă
Ai milă de ființa mea!
Isuse, Tu, Cel ce
Pentru mine Te-ai jertfit
Ai milă de-ale mele lacrimi
Și de-al meu suflet greu lovit!
Dă-mi, Domane, azi răbdarea
Ce Tu-ai avut odat
Când ai murit pe cruce
Și ai tăcut, deși nevinovat!
Dă-mi, Doamne, azi credința
Prin care Te-ai jertfit
Și-ntreaga omenire
Prin ea ai mântuit!
Dă-mi, Doamne, azi iertarea
Ce spală orice păcat
Și nu privi, Isuse,
La al meu cuget necurat!
Dar mai presus de toate,
Dă-mi, Doamne, azi iubirea
Să pot iubi ca Tine
Pe toți din jurul meu!
Să pot să rabd ca Tine,
Când drumul e prea greu!
Să pot să iert ca Tine
Pe cel ce-mi face rău!
Să am credință vie
În Tine, Domnul meu!
poezie de Daniela Loga
Adăugat de Daniela Loga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre tăcere sau poezii despre nevinovăție
Și
și o să fim,
dacă am ști
când polii se unesc fără magnet,
peste-un cândva,
luni pline-n plin "a fi"...
și nu nimic, și nu ceva,
ci doar un nume
și-o anume-n neconcret,
prea făr' de legi
și neconformi
să fim.
și-o să iubim,
cu zei veniți din nuștiuundele
unor copaci enormi
de nori,
cu fulgere.
și o să-mi dori
de dragoste secundele gurii.
iar șoaptele-n vrere de șoapte
vor întreaba sărutul:
- al cui e ecoul acesta ce are
știutul buzelor mele
și-mi lovește în ele
o inimă? e gustul arsurii?
e simplul?
și-o să spălăm de minus și de plus
polii-ntr-o clipă.
și ce-ar mai fi de spus...
poate iubim...
... noi, zei nebuni, în risipă
de și,
de-albastru,
de luni...
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre nebunie sau poezii despre magnetism
În ziua cea de astăzi
În ziua cea de astăzi să-nveți mai mult ca toți
Să-mprăștii Fericire și de iubit să poți
Mai mult ca ieri, mai mult ca vreodată pân-acum,
Să nu urăști pe nimeni, de jignit nu știi cum.
În ziua care-ncepe să iei din răsărit
Lumină și Viață și-n suflet, încolțit,
Să stea mereu mai verde, mereu tot mai voios
Un Simțământ de Bine și-o foame de Frumos.
Din noapte, Înțelepciune și Liniște-ai luat
Din zi să iei Iubire să ai mereu de dat.
Ce Bunătate-n noapte ai primit, înapoi
Să dai mereu mai multă, s-ajungă pentru doi.
Răbdarea cea din noapte când soarele-a apus
Să o cultivi în alții și să privești în Sus
Ca Binecuvântarea să o primești sutit,
Că doar de-o-mparți cu alții o simți tu înmiit.
Numai Speranța fie-ți al vorbelor Izvor
Și Vorba Bună dă-o cu grabă tuturor.
Celor ce le lipsește, spre trebuinți să dai,
Pentru cei în păcate, Iertare tu să ai.
Privește lumea toată cu ochi Cuprinzători
În viață peste grele învață-te să zbori
Iar pieptu-ți, cu Nădejde să-l ai mereu umplut
Din groapă când pleci, Liber, să-l iei pe cel căzut.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre trecut
Limina lunii-n noapte
Din nou am cochetat cu luna
Privind spre ea a vrut să-mi spună
Mândră ca ea nu-i niciuna
Și stelele sunt minciună.
Alergând în infinitul negru
Ea e stăpână-n înstelata noapte
Dintre toate miresele soarelui mândru
E mai luminoasă decât toate.
Când e senin ea-ți fură privirea
Și stelele o-nconjoară pe cer
Că poate să trezească iubirea
Și-o dragoste plină de mister.
Noaptea lumina ei îți face plăcere
Că tu deja iubire-ai spus
Și toate se petrec în tăcere
Vibrând ușor când tu m-ai adus.
Înflăcărată veneai spre mine,
Dar noapte-ai ochii înghețați
Chiar de nu vrei să se termine
Plimbarea cu mine-o străbați.
Mergând cu mine vrei să spui
Că ceru-i plin de stele fine
În lumea asta tu dispui
De farmece și blesteme-n tine.
Tu, luna mea nu te gândi
Că eu îți spun ceva de bine
Și toate-n lume vei izbândi
Nu e nimeni mândră ca tine.
poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre plăcere
Dar va zice cineva: tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta din faptele mele credința mea.
Sfântul Apostol Iacov în Noul Testament
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată Sfânt îți mulțumim
Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să stăpânim pământul
Și să fim cu Tine-n rai
Cât de scumpă e Scriptura
Ce Isus ne-ai dăruit-o
Ca să ne schimbăm făptura
Fiecare ce-am primit-o
Și cât este de actuală
Cartea Ta o scump Isus
Luminează lumea goală
Cu adevărul Tău Isus
Căci și azi se împlinește
O Isus al Tău Cuvânt
Și viață dăruiește
Omului cu suflet frânt
Nu mai este nicio carte
Mai reală pe pământ
Ea pe oameni îi desparte
Pentru Tatăl nostru Sfânt
Ea desparte-n două lumea
Și întrega omenire
Oferindu-ne azi culmea
Credinței în mântuire
Ce reală e Scriptura
Și azi ce se împlinește
Ea descrie viu făptura
Pe Hristos ce nu-l primește
Carte Sfântă necesară
Pentru întreaga omenire
Numai Tu ne vrei afară
De la moarte și pieire
Nicio carte nu ne arată
Adevăru așa corect
Nici viața cea curată
S-o descrie mai concret
Numai Biblia rămâne
Singura comoară Sfântă
Ce viața din fărâme
O reface cum cuvântă
Biblia e Adevărul
Celui Sfânt și Prea Înalt
Ea rămâne veșnic țelul
Spre viața ce s-a dat
Ce reală e Scriptura
Ce și azi se împlinește
Ea ne oferă-nvățătura
Nouă ce ne trebuiește
Să trăim în sfințenie
Viața nouă și curată
A Domnului să ne fie
Viața-n ființa noastră dată
Glorie dar Lui Hristos
Tatălui din cer onoare
Din pedeapsă căci ne-a scos
Să ne ofere-n veci salvare
Tată Sfânt îți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Noi copiii Tăi să fim
Fii în veci dar onorat
31-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre Biblie