Să fim ca la-nceput...

De-ai să dispari prin ceaţa deasă
Plângând, în noaptea cea păgână
Eu n-am să dorm, până nu-mi vii acasă
Ştii bine că doar tu, prin toate mi-eşti stăpână
Doar poza ta şi-un sfeşnic ruginit
Îmi încălzesc tot pieptul
Iubito, către stele-am şi pornit
Din ele să-ţi croiesc buchetul
Nu este taler să-mi măsoare
Dragostea-mi pentru tine
Nu eşti aici, of, crunt mai doare
Inima-i neagră-n mine
Doar dă-mi de veste şi-am venit
Spăşit, în a ta faţă
Iar de sunt eu, cel ce-a greşit
Mă voi căi o viaţă
Deschide-ţi sipetul, primeşte
A mele versuri fade
Nu ştiu cine te mai iubeşte
Şi la picioare-ţi cade
Cine te-alintă şi tresare
La fiecare sunet
Cine la piept te strânge tare
Când brusc auzi un tunet
Nu-ţi cer nimic, doar să-mi zâmbeşti
Şi-n ploaie să dansăm ca doi copii
La mine-n braţe să te regăseşti
Dându-mi săruturi, mii
Pe-o pleoapă-ntâi şi-apoi cealaltă
Doar ia-mi suflarea, toată
Visarea-n valuri, îmi tresaltă
A fi, vreau, cel de altădată...

poezie de Dinu Marius Decebal (24 decembrie 2014)
Adăugat de Dinu Marius Decebal
Votează! | Copiază!