Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

secret

Replici despre secret, pagina 4

Cornelia Georgescu

Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Zău, șefu', totuși... Da' ce-ai pățit? Nu ne poți spune și nouă? E secret? Din câte știm noi, tu nu te îmbolnăvești așa de repede, cu una cu două; ești rezistent din punctul ăsta de vedere, deci nu pricepem ce-ai pățit. Și cum nimeni nu vrea să ne spună...
Lucian: Nis, nu știu de ce ar trebui să intrăm în amănunte, ce rost ar avea să aflați toți motivul îmbolnăvirii mele, dar dacă tot sunteți atât de curioși, am să vă spun adevărul, pentru că n-am nimic de ascuns.
Lia: Nu, Luci, taci!
Lucian: Repet, n-am nimic de ascuns față de colegii mei. Dacă ei vor să știe adevărul, îl vor afla direct de la mine, fără ocolișuri, nu din alte surse, nu pentru că aș fi dator să le dau explicații, ci doar pentru că n-am nimic de ascuns. Îmi recunosc faptele, nu mi-e rușine de greșelile mele, sunt sincer... Ce v-am spus înainte de a pleca în această misiune, când încă eram pe Terra? Fără secrete! Foarte bine; fără... Deci, Nis, înțeleg că vreți să aflați motivul așa zisei îmbolnăviri; nu știu dacă toți vreți să aflați asta, dar se pare că da, deci am să vă spun. Păi, e simplu: Adevărul e că m-am îmbătat și atât!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ei, bine, ce vrei să-mi arăți aici?! Eu nu văd nimic interesant.
Lucian: Le recunoști cumva?
Lia: Foile astea... Sunt cumva din jurnalul meu?!
Lucian: Exact.
Lia: Dă-mi-le, imediat!
Lucian: Nu încă. Nu-ți fie teamă! Le vei recupera, imediat, pe toate, intacte.
Lia: Cum au ajuns astea la tine?!
Lucian: Le-am rupt eu din jurnalul tău, cu câteva zile în urmă, mai exact joi... Știi tu, când erai la baie.
Lia: Îmi amintesc! Iar când te-am întrebat ce-ai făcut între timp, mi-ai spus că nimic deosebit, doar m-ai așteptat pe mine...
Lucian: Și ce-ai fi vrut să-ți fi spus?! Că ți-am găsit între timp jurnalul personal, l-am răsfoit fără acordul tău și am oprit câteva file din el?! Am preferat să țin secret acest lucru, câtva timp.
Lia: De ce le-ai rupt?!
Lucian: Pentru că aici scrie ceva foarte interesant, care mi-a atras de îndată atenția. Scrie că... Mă iubești. Mai exact, scrie că te-ai fi îndrăgostit de mine, fără ca măcar să mă fi cunoscut, doar din descrierile pe care mi le-au făcut colegele tale, demult. Este sau nu așa?! Corectează-mă, dacă greșesc!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că ați vorbit acasă, cu părinții voștri, iar aceștia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu știm cum vor mai reacționa.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbește astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinților săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ți ții gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinții noștri, deși... Tu... Cum ziceai că te numești?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi și sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e ușoară. Noi riscăm foarte puțin și totuși ne bucurăm de o superioritate față de cei care își supun creația și, totodată, sufletul judecății noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât și de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt și momente în care un critic chiar riscă, și anume atunci când el descoperă și apără ineditul. Adesea, lumea este necruțătoare cu noile talente, cu noile creații, ineditul are nevoie de susținere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepțională de la o sursă absolut neașteptată. A spune că atât mâncarea cât și creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecățile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din disprețul meu față de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înțeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care gătește acum la restaurantul lui Gusteau și care este, în opinia acestui critic, nimic mai puțin decât cel mai bun maestru bucătar al Franței. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Galadriel: Totul a început odată cu făurirea Inelelor Puterii. Trei dintre ele au fost dăruite elfilor; ființe nemuritoare și cele mai înțelepte și mai încântătoare. Pe alte șapte le-au primit conducătorii piticilor, mineri și meșteșugari desăvârșiți din tunelele munților. Iar nouă, nouă inele au fost încredințate oamenilor, care își doresc, mai presus de orice, putere. Pentru că în fiecare dintre aceste inele se afla puterea și ambiția de a conduce peste orice rasă. Însă toți au fost înșelați, pentru că încă un inel a fost făurit. În ținutul Mordor, în flăcările Muntelui Blestemat, Lordul Întunericului, Sauron, a făurit în secret, un inel care să le controleze pe toate celelalte. Și în acest inel a ascuns toată cruzimea sa, toată răutatea și ambiția lui de a domina orice formă de viață. Un singur inel care le guverna pe toate celelalte. Unul câte unul, popoarele din Pâmântul de Mijloc au cedat în fața puterii Inelului. Însă au fost câțiva care au rezistat. O ultimă alianță a oamenilor cu elfii a pornit împotriva armatelor din Mordor, iar pe pantele abrupte ale Muntelui Blestemat au luptat pentru libertatea Pământului de Mijloc. Victoria era aproape, dar puterea Inelului nu putea fi înfrântă. Iar în acel moment, când pierise orice speranță, Isildur, fiul regelui, a luat sabia tatălui său. Și Sauron, dușmanul popoarelor libere din Pământul de Mijloc, a fost învins. Inelul a ajuns în mâinile lui Isildur, care a avut o singură șansă de a distruge răul pentru totdeauna, dar sufletul omului este ușor de ispitit. Iar Inelul Puterii are o voință proprie. L-a trădat pe Isildur, provocându-i moartea. Astfel, unele lucruri care n-ar fi trebuit uitate, s-au pierdut. Istoria a devenit legendă. Legenda a devenit mit. Și 2500 de ani mai târziu, inelul a supraviețuit tuturor formelor cunoașterii. Până când, s-a ivit șansa ca inelul să-și aleagă alt purtător. Inelul a ajuns la creatura numită Gollum care l-a ascuns în tunelurile adânci ale Muntelui Blestemat acolo unde l-a și mistuit. Datorită inelului, Gollum a trăit nefiresc de mult. Timp de cinci sute de ani i-a otrăvit mintea; iar în obscuritatea peșterii lui Gollum a așteptat. Forțele Întunericului s-au furișat din nou în pădurile lumii. Zvonurile vorbeau tot mai mult despre o umbră venind din est, șoaptele despre o teamă dincolo de cuvinte și, astfel, existența Inelului Puterii a fost recunoscută. Venise vremea sa. Așa că l-a abandonat pe Gollum. Apoi s-a întâmplat ceva ce nici măcar Inelul nu prevăzuse. A fost luat de singura creatură la care nu s-ar fi așteptat nimeni. Un hobbit, Bilbo Baggins, din Comitat. Pentru că va veni curând o vreme în care destinele noastre, ale tuturor vor fi hotărâte de hobbiți...

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăția inelului, scenariu de , după J.R.R Tolkien
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 4 >


Articole culturale referitoare la secret

Mai multe articole despre secret la Blog.Citatepedia.ro »


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook