lumesc

Naufragiaţi pe uscat

Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viaţă roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrea să se-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hăţişuri de rogoz,
Îşi construieşte mari palate
Dar marea vieţii, dă de ştire,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât şi-alţii ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogăţire,
Prin "naufragiu sufletesc".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya

Plăcerea de a gândi nu are sfârşit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea şi cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopţii să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munţi, Steaua Sudului,
O ceaţă lină ridicându-se deasupra apei
Şi luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Şi să fiu doar un om bătrân cu undiţa lui.

poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna mea mamă

Te-ai schimbat, şi eşti bătrână
Cocoşat, şi mergi în mână;
Ai muncit, şi m-ai crescut
Şi om mare m-ai făcut.

Cu ce să te răsplătesc
Şi cum vrei să te iubesc,
Când iubirea ta... de mine
Te-a îmbătrânit: pe tine?

Azi îţi dau în dar o floare
Îţi mai dau şi-o sărutare,
Dar nimic... lumesc, nu este
Ca darul, copil: de-a creşte!

poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă de umor

împrospătez gânduri cu picanterii
câteodată sunt un un bizar reper
pun peste cuvinte sare şi piper
reţetă de umor cu pedanterii.

îmi reproşez mereu că mă grăbesc
să ajung la suflete cu romantismul
crezând c-am dezlegat iluminismul
strângând în fiinţă miracolul lumesc.

mă confesez mereu cu uşurinţă
şi nu ştiu dacă înţelegere găsesc
poate de la Dumnezeu să mai primesc
cumpătarea ce mi-ar fi de trebuinţă.

am cumpărat fantezie gram cu gram
să o împart frăţeşte pe Instagram.
|

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia risipitorului de iubire

Prea usor pierd vremea
Si prea greu strang bani,
Sa mai stiu ce-nseamna
Pretul unor ani.

Dar, cu toate-acestea,
Le ofer mereu
Altor ani, de-a-valma,
Casa-n trupul meu.

Numai sa nu-mi ceara,
De grabiti ce sunt,
Vreo scadenta-n schimbul
Nimbului de sfant.

Ca nu am nici starea
Sa ma pot schimba,
Nici sa-i zic iubirii,
Dintr-o data - ba!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca

Ca un roşu în fragi
ca minunea în magi
ca un umblet în pas
ca un cântec în glas
ca nisipul în lut
ca urâtul în slut

ca frumosu-n frumos
ca urcatul din jos
ca o mare în val
ca galopul în cal

ca argintu-n arginţi
ca lumina în sfinţi
ca o rană-n cuţit
ca iubirea-n iubit

ca vederea în ochi
ca durerea-n deochi
ca un strugure-n vin

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu nici cum, nu ştiu nici de ce,
ne-am pomenit atât de departe –
dincolo de bine/
dincolo de rău/
dincolo de tot ce-i dă sens lumesc
iubirii noastre fără de nume.
Nu ştiu nici unde, nu ştiu nici când,
ne vom fi atât de aproape –
înlăuntrul muririi/
înlăuntrul nemuririi/
înlăuntrul a tot ce-i va da sens virgin
eului tău în mine.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recalibrarea absolutului

M-am săturat de imperfect,
Cu limitările-i morale,
Cu stângul care pare drept,
Cu deficientele-i virale,

Un imperfect neconjugabil
Dar care poate fi perfect
Si care-n modul imuabil
Tot strambul îl declamă drept.

Nici nu-ndrăznesc cu ochiul minţii
S-aşez la locul lor firesc,
Ca rezultat al rugăminţii
Parcursul meu plăpând lumesc,

Crengile drepte strâmbe-mi par
Noroiul a-nghiţit tot lutul,
Iar eu, lacuna din gregar
Îmi calibrez iar absolutul.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e dragostea?!

Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca nişte vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se ţin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!