Naufragiaţi pe uscat

Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viaţă roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrea să se-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hăţişuri de rogoz,
Îşi construieşte mari palate
Dar marea vieţii, dă de ştire,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât şi-alţii ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogăţire,
Prin "naufragiu sufletesc".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret de poet

Luptăm mereu, dar prin ursită,
A vieţii roată se-nvârteşte
Firesc, oricine îşi doreşte
Să aibă-o viaţă împlinită.

Aşa gândea, dus în ispită,
Poetul nostru, ce fireşte,
Văzu cum vârsta îi tot creşte,
Iar viaţa sa e irosită:

-Mă iartă Doamne,-n clipe grele,
Sunt întristat ca un proscris
Ce-ar vrea s-ajungă printre stele
Într-un frumos şi veşnic vis...
Eu mor, iar cartea vieţii mele,
Rămâne doar în... manuscris.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

O ultimă dorinƫă,
De-ar fi cu putinƫă,
Aş vrea o vacanƫă,
În gândul tău... o viaƫă.

O ultimă ascunzătoare,
Într-o lume iscoditoare,
Departe de claxoane,
De reguli şi fasoane.

Aş vrea doar o zi de vacanţă!
Să ţină... cât o viaţă,
Să fie plină cu tine,
Cu valuri şi mile marine.

Aş vrea o zi de naufragiu
Pe marea din gândul tău,
Să mă iubeşti de tot
Când mă înveţi să-not.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de =
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul recunoscut...

Plutind în marea de păcate,
Dorea, spre-a fi ales de El,
Să aibă la înalt nivel,
Păcate "contabilizate"

Crezând că-s toate unicate,
Mărin şi-a zis, puţin rebel:
Le recunosc cinstit şi-astfel,
Cincizeci la sută-mi sunt iertate

Iar când muri, văzu că-i bine,
Fu ridicat de-un crac, sireacu'
Iar Domnul zise:- Măi Marine,
La fapte bune-ai fost ca racu'
Te-am ridicat Aici, la Mine,
Să pot să te arunc... la dracu'!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea în suferinţă

Sunt mulţi ce după-averi suspină,
Şi să le aibă, pofticioşi,
Comit delictele veroşi...
De fărdelegi, e lumea plină
Iar fapta bună, nu domină,
O mazilesc invidioşi
Chiar şi acei ce nu sunt bossi
Chemarea ei e în surdină
E spiritul de aur mină,
În viaţa noastră cea lumească
Ieşind din trup, amar "suspină"
Nevrând ca să ne părăsească
Dar grav e că acum domină
Doar "sărăcia" sufletească.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaporul

anii au trecut în grabă, grămadă
au mai rămas câţiva
în palmă se scutură amintiri
de azi, de ieri, de nicăieri
i-am spus vieţii, du-mă
şi m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se sparg de câte un ţărm
doruri, vise, precise, imprecise
sunt un cuvânt lovit de aspre stânci
pe ţărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânzele rupte
în derivă, pe marea neagră
de gânduri, păcate, de toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înalta şcoală

În traiul nostru, decadent,
Eu nu sunt hoţul cel mai mare,
Dar am făcut în Parlament,
Un an de... perfecţionare.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Flămânzii" mioritici

De-o vreme, am primit de ştire,
Că se-ntrevede un nou rost
De care nu se ţine post:
E foamea de îmbogăţire
Ca om de rând, vezi cu uimire,
Că inşi care-un nimic au fost,
În miliarde-au, "adăpost",
Nici gând la plebe de trezire!
Nu vă gândiţi la cei plăpânzi,
Nu ei devin în foame aşii,
Ci alţii, nu atât de blânzi,
Ce spre comori îndreaptă paşii
În ţară, cei mai mari flămânzi,
Sunt de departe... bogătaşii...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De-odată, văd fotografia ta şi mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindeşte în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aş vrea să fiu nisipul ce-ţi încălzeşte trupul dezvelit,
Ieşit din marea vieţii învolburată.
Aşvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aş vrea să fiu chiar frumuseţea ta
Şi să mă simt privit şi iubit întocmai ţie, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseţi în jurul meu!
Aş vrea să fiu, aş vrea să fiu, aş vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu braţele-ţi vânjoase şi uită că eşti om...
Transformă-te în ţărmul meu!
Aşteapă-mă să fiu şi fluxul şi refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtăşim dureri şi idealuri,
Îmbrţăişază-mă!
Să fim mereu aşa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrăţişază-mi tăcerea ce m-a însoţit!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-un vast şi minunat univers în care, zilnic, sori sunt creaţi şi lumi sunt distruse, unde umanitatea se agaţă de un bulgăre obscur de piatră. Semnificaţia vieţii noastre şi tărâmul nostru fragil derivă din propria noastră înţelepciune şi propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că marea e rece, dar marea conţine cel mai fierbinte sânge din câte există.

citat clasic din D.H. Lawrence
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de dificili încât cel mai bun aliat al nostru dintre vecini, e Marea Neagră.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea grijă, marea problemă, marea anxietate a oamenilor este să restrângă cât de mult posibil, limitele propriei lor responsabilităţi.

citat din Giosue Borsi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancherul la mare

A trăit pe loc stupoarea,
Tragicei realităţi:
Cât lichid e-n ditai marea,
Şi deloc... lichidităţi.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul a declarat că vrea să se-ntoarcă pe vapor

Vrea cel ce e la comandă
Să se-ntoarcă la popor,
Dar poporu-i recomandă
Să se-ntoarcă pe vapor.

epigramă de Florea Ştefănescu (mai 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am dăruit ceva am renunţat definitiv la posesie asupra darului cu toate că darul respectiv îl trimite pe primitor întotdeauna la cel care a dăruit. Darul a încetat de a mai fi al meu şi devine al tău, el devine cumva al nostru, dar un al nostru în care celălalt are drepturi depline asupra lui şi totuşi un loc, un mediu, o materie comună de întălnire. Darul devine al nostru pentru că el activează mereu în cel care îl primeşte prezenţa dăruitorului. Prin dar noi punem în posesia cuiva ceva al nostru dar nu-l înstrăinăm de noi.

citat din Viorel Coman (martie 2009)
Adăugat de Marius Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Dragostei

Podul Dragostei divine
Peste hăul mare, întins,
Din slăvile sfinte senine
A ajuns şi pân-la mine,
Din cerul cel necuprins.

Dacă păcatul cel greu,
El prăpastie-a produs
Prin sinistru-i apogeu,
Între om şi Dumnezeu
Podul vieţii, a fost pus.

Cel mai sfânt material
Pus la buna Lui zidire,
Dar a fost, dar ideal,
La Golgota... triumfal
Din Tatăl, a Lui mărire.

Din El Însuşi, S-a luat,
Şi-ntr-o lume pârjolită
De blestemul în păcat
Cu spini fiind încoronat
Cale-a fost bătătorită.

Marea Sa bună voinţă
Din planul de mântuire
Prin marea făgăduinţă,
S-a văzut cu prisosinţă
Prin cereasca-I umilire.

Al Său propriu caracter,
Propriul Său corp divin,
Au venit de sus din cer
De-al dărâma pe Lucifer
Şi-a face podul deplin.

Fiind clădit cu măiestrie,
Îmbrăcând umanitatea,
Piatra-n cap de temelie
În prea sfânta armonie
N-a pierdut Divinitatea.

Şi-astfel podul construit
A ţinut, nu s-a dărâmat,
Fiind pe Dragoste clădit
Omul spre-a fi mântuit,
El prin vremi, a rezistat.

Oricine pe el va merge,
Orice suflet, ce-i trudit,
Liber fiind... de a alege
În Dragoste va-nţelege
Cât de mult a fost iubit.

Lumea, o, atât de mult
Iubită-i de Dumnezeu,
Şi pe pod, cei ce ascult
Liberi de-al lumii tumult,
Înspre cer, urcă mereu.

poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veşnicii (2 februarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate

Cucută el a folosit,
Dar azi oferta-i mult mai mare
Putea să fie "otrăvit",
C-o simplă ştire din ziare.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rufus: Ghici al cui tată-i cel mai tare!
Jenny: E o întrebare capcană.
Dan: Da, nu poate fi al nostru.
Rufus: Ha ha ha. Uitaţi-vă aici. (Îi dă lui Dan o revistă.)
Dan: Top 10 formaţii uitate din anii '90.
Rufus: Da, ia vezi cine-i pe locul 9.
Jenny: E foarte mândru.
Dan: Bună treaba asta de a fi uitat.
Rufus: Păi aşa îşi aduc aminte de tine.

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

naufragiu

Naufragiu: vapor în larg, aflat la mare strâmtoare.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă arămie ...

Păşim în plină toamnă arămie,
Privind nostalgic către vara scursă.
Pe boltă, sus, veghează Marea Ursă,
Din marea ei de stele străvezie.

Cu trena ei de frunze fără vlagă
Şi cu-al ei voal purtat de vânt în pale,
Pluteşte răvăşită pe-a ei cale,
Cu rodul ei cel copt într-o desagă.

O ploaie rece cade în cărare
Îngreunându-i şi mai mult calvarul.
Cu faţa palidă, cum este varul,
Se roagă de răgaz şi îndurare.

Dar iarna nemiloasă-i suflă-n coaste
Venind din urmă cu-ale ei capricii,
Gonind parcă scăpată din ospicii,
Luând în stăpânire locuri caste.

O frunză in zadar se-mpotriveşte
Sub crengi căzute-aflâdu-şi adăpostul.
Ne-nţelegând menirea ei şi rostul,
Îşi socoteşte clipele pe deşte...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!