O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Nu este introdusă data nașterii pentru Qiwu Qian. [Vezi și următoarele:
- poezii despre bărci
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre plăcere
- poezii despre pescuit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.