liviu reti

Parfum de măr

M-a amuţit cu ochii
Şi frumuseţea-i pură.
Şi nu pot să m-apropii,
Nici de obraz sau gură.

Neliniştea-mi răsare,
Când văd frumosu-i păr.
Şi simt ca o visare
Parfumu-i ca de măr.

Păşeşte lin pe ape
Şi gânduri răscolite.
Mă farmecă în noapte,
Cu vise ne-mplinite.

Visez stingher urmarea,
Ce pare să nu vie,
Prin zâmbetu-i ca marea,
Cu frumuseţi... o mie.

poezie de Liviu Reti (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţie

Undeva pierdută-n timp
constituţia noastră strigă,
frunţile sunt prinse-n frig
şi-un mâner la o măiugă.
Cetăţenii o încalcă,
ca pe orişice canon,
mintea e căzută-n falcă,
căci minciuna-i de bon-ton.
Opţional şi recurent
textul ei e în dilemă,
iar limbajul detergent
pentru oamenii-problemă.
Astăzi, este ziua ei
şi-a trecut de majorat,
costă doar vreo câţiva lei,
o găseşti de cumpărat.

poezie de Liviu Reti (8 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Nicolae...

Nicolae, Nicolae
Nume sfânt şi dor cu jale
Te-aşteptăm, iar, an de an
Să-l serbăm pe al tău hram,
Ce vesteşte cu mirare
Început de sărbătoare.
Copii te aşteaptă,
Ghetuţele-s în poartă,
Cei tineri ceru-l cântă
Colindători s-audă,
De la bătrâni povaţă
Să ne îndrume-n viaţă,
Cuprinşi de-a lor magie
Apururi să ne ţie.
Bucuroşi de sărbătoare
Ne uităm acum în zare,
Înspre anul ce-o să vie
Cu nesaţ şi bucurie...

poezie de Liviu Reti (6 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica glumei

Descopăr viaţa,
Mă descopăr constant
Şi ca vechi militant
Subţiez, zilnic, aţa.

Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Şi ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.

Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de şcolar
Şi ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.

Nu te caut, acum,
Mă găseşti unde vrei
Şi cu simple idei,
Veşnic, eu recompun.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniştea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vătaful PSD-ului, infractorul Liviu Dragnea, l-a pus ministru al Educaţiei pe Liviu Pop, numit batjocoritor de presă şi "Liviu Genunche" (pamflet)

Românaşii mei de soi,
Ce blestem o fi pe noi?
Ăştia pusu-ne-au ministru
Iar un agramat sinistru!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (29 iunie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Mă simt pierdută cu ostaşii-n spate
şi cercul se strâmtează evident,
în traiul zilnic şi deloc decent,
lipsit de orice urmă de normalitate.

Alunec către valea plângerii murdare,
cu tot ce-nseamnă ea pe-acest pământ;
şi orice urmă de sacralitate-n gând
mă ţintuie durabil în mirare.

Aş vrea să mă întorc în altă eră,
când zilele erau pecetluite şi de ceară
şi jocuri lungi mă regăseau afară;
nu, urmărită... şi-n efect de seră.

poezie de Liviu Reti (27 iulie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Timpul nu-i de-ajuns,
Corpul nu vrea-n pat,
Iar privirea goală
Stă-n tavan pătrat.

Gândul nu-i ascuns,
Iar lumina-i scuză
Printr-un păr netuns
Ş-o minte confuză.

Mă încearcă absent
Un dor-reverie,
Ce strigă strident
Din tâmpla pustie...

Visul e acum
Încercare deşartă,
Iar dorinţe postum
Eu le chem... dinspre artă.

poezie de Liviu Reti (20 martie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

Lăsaţi-mi brazii ca să crească-n tihnă
Şi oile pe pajişti la odihnă,
Lăsaţi-mi apele să curgă line
Şi inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsaţi-mi munţii să ne ţină veşnic
Şi nu ucideţi flacăra din sfeşnic,
Lăsaţi-mi mintea trează peste ani
Şi n-o minţiţi cu fraze de "doi bani",
Lăsaţi-mi ţara pură, nepătată
Şi n-o însângeraţi cum aţi făcut-o odată,
Lăsaţi-mi neamul liber pe acest pământ
Să-şi poată spune sincer... gândul prin cuvânt.

poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-ai plecat, Românie?!

Unde-ai plecat, Românie?!
Te caut de-o viaţă, cu ochiul meu mut,
Trecutul mocneşte sub glie
şi pare că totu-i pierdut.
Unde se află urmaşii,
acestui popor daco-get?
Popor mai străvechi ca incaşii,
ce suflă pierdut şi incert.
Unde să caut, să îl regăsesc
al tău interior de tezaur?
El, azi, e pierdut în lumesc
şi tace, ascuns, într-un corp de centaur.

poezie de Liviu Reti (12 iunie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!