Strigăt...
Lăsați-mi brazii ca să crească-n tihnă
Și oile pe pajiști la odihnă,
Lăsați-mi apele să curgă line
Și inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsați-mi munții să ne țină veșnic
Și nu ucideți flacăra din sfeșnic,
Lăsați-mi mintea trează peste ani
Și n-o mințiți cu fraze de "doi bani",
Lăsați-mi țara pură, nepătată
Și n-o însângerați cum ați făcut-o odată,
Lăsați-mi neamul liber pe acest pământ
Să-și poată spune sincer... gândul prin cuvânt.
poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sinceritate
- poezii despre oi
- poezii despre odihnă
- poezii despre munți
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ultima dorință
lăsați-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor și de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc și mă alint.
lăsați-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.
lăsați-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorința mea cea pământească
să atingă faimă și strălucire.
sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veșnicie sufletescul meu tezaur.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tezaur
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
- poezii despre poezie
Dorință pentru mai târziu
lăsați-mi poezia ruptă din iubire
să șoptească la izvoarele speranței
flăcări de emoții și de fericire
doruri argintate din oglindă creanței.
nu cer nimănui poeziei trofee
lăsați-mi versul să atingă stele
să cerșească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.
cu poezia am trecut mai ușor
prin viața plină de asperități
cu versul în sânge pot să și mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăți.
lăsăți-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre iertare
Extaziați-vă la poarta sărutului și lăsați-mi mie geamlâcul rutului.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre sărut sau aforisme despre Poarta sărutului
Lăsați-mi mie tot ce am în mine misterios, trecător, neînțeles și de neatins...
citat din Gabriele D'Annunzio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum la cer
Daca ar fi sa mor vreodată
plecand din viata asta complicata
lăsați-mi inima sa zboare
printre arcușuri de vioare
uluci din garduri
rupte rânduri
dintre-ale mele surazanduri
lăsați-mi parul sa îmbrace
copaci golași si cârcotași
si sa chemați meseriași
sa are-n lung si lat pământul
pe locul unde-mi e mormântul
căci vreau sa cresc la primăvara
sa ies din nou ca nou afara
sa imi răsară brațe-n glie
si parul iarba ca sa fie
sa cresc înalt pana la cer
pe mine sa am scări de fier
si treptele sa fie multe
sa urce mult mai sus de munte
pe ele suflete s-agate
sa urce-n sus, sa se cocoațe
sa-si faca drum de fier spre sus
spre nori si stele
spre Isus.
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (29 septembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre suflet, poezii despre primăvară, poezii despre nori, poezii despre meserii sau poezii despre inimă
Dorință
Vreau pe mormântu-mi doar o floare
Și nu pretind nici un înscris;
Lăsați-mi spiritul să zboare
Spre cărțile ce nu le-am scris!
epigramă de Ioan Pop din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre flori, epigrame despre dorințe sau epigrame despre cărți
Gratiano: Lăsați-mi mie rolul de bufon: mai bine
fruntea-mi să se-ncrețească de prea mult râs și
ficatul-mi să se-ncălzească de la vin, decât
inima-mi să-nghețe în suspine mortifiante.
replici celebre din piesa de teatru Neguțătorul din Veneția, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs
Nu mă acuzați dacă nu vreți să vă acuz și eu, nu mă distrugeți dacă vreți să nu vî distrug și eu. Lăsați-mi banii și vă las onoarea.
Alexandre Dumas în Colierul reginei, vol.III
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre onoare sau citate despre bani
Lăsați-mi cel puțin a crede că există o altă viață, a cărei seninătate niciun dar nu o tulbură, unde minciuna este necunoscută, unde amorul este nesfârșit.. între noi să rămâie, cine poate dovedi că sufletul este nemuritor?
Dimitrie Bolintineanu în Manoil
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Dimitrie Bolintineanu despre viață, citate despre suflet, citate de Dimitrie Bolintineanu despre suflet, citate despre minciună, citate despre existență sau citate despre altă viață
Dar cât?
Rupeți legături ca-n lanțuri de reacții,
Refaceți-le la loc, le reluați,
Împărțiți-mă în mii de fracții,
Dar cât o să mă diminuați?
Tăiați fâșii din mine nesfârșite,
Zdrobiți tot ceea ce s-ar cristaliza,
Lăsați-mi iluziile tot răvășite,
Nu are rost a mă eterniza.
Feriți-vă de privirea-mi tăioasă,
Sau de ieșirile aproape indiscrete,
În existența mea oricum spinoasă,
Purtările nu-mi sunt perfecte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre existență
Teamă de grabă
M-aș grăbi către moarte,
Dar mi-e teamă de noapte,
De cimitire, de morminte și cruci,
Căci mă apasă pe umeri
Ca o pelerină de singurătate...
Aminte-ți aduci?!
Mi-e teamă de rece, de ierni și de pași
Scârțîind pe trotoar,
Mă tem de-ntuneric!
O lumină lăsați-mi măcar!
Apoi am restanțe aici, pe pământ,
Facturi neplătite,
Ori mi-am dat vreun cuvânt.
V-aduceți aminte?!
Nu am timp de plecări,
Sunt străin pe cărări,
Nu am bani, nu am chef!
Alte planuri mă prind
În al timpului cerc.
Știu, mă cheamă străbunii,
Sunt un biet trubadur,
Nu am timp de concesii,
Nici de moarte acum...
Voi pleca fulger straniu,
Dar n-am timp a pleca!
Multe planuri țâșnesc
Din inima mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre iarnă sau poezii despre cuvinte
Am iubit timpul petrecut pe mare
Am iubit timpul petrecut pe mare, orașul gri,
Secretul grațios al unei flori,
Muzica, scrierea unui poem.
Toate mi-au dăruit raiul de multe, multe ori.
Primele stele deasupra dealului înzăpezit,
Vocile celor blânzi, înțelepți și cu surâs firesc,
Și-acea privire-a iubirii ascunse, ani și ani,
Și-aflată,-n sfârșit, în ochii care se-întâlnesc.
Am iubit mult și-am fost de mulți iubită
Iar când din focul sufletului va fi rămas doar jarul,
Lăsați-mi întunericul și nemișcarea,
Voi fi-obosită și ferice că mi-am băut până la fund paharul.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre voce sau poezii despre sfârșit
Lăsați-mă să-mi odihnesc picioarele-n amurg
Stau spălăcit în miezul zilei pescăruș pe apă,
palid ca un tâmplar în atelierul lui.
În vreme ce în acest oraș al meu
bat cuie-într-o cruce pe ușă,
o pasăre pe-acoperișul vecin
moare de bătrânețe.
Cine-ar fi spus pe apele liniștite că voi întâlni această pasăre?
Lăsați-mă să-mi odihnesc piciorele-n staul,
chiar dacă nu este cel mai nimerit anotimp
să-mi amintesc c-am ajuns aici venind dintr-un loc mai prietenos.
Lăsați-mă să-mi odihnesc picioarele-n amurg pe cutia cu scule-a tâmplarului,
lăsați-mi picioarele să devină lemn alb în casa acestuia.
La ora când un porumbel sau o pasăre-a apei
zboară peste abdomenul logodnicei mele,
tâmplarul mă privește pe dinlăuntru,
mă transformă-într-un leagăn. O cruce.
poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre zbor, poezii despre vecini, poezii despre superlative, poezii despre păsări, poezii despre porumbei, poezii despre picioare sau poezii despre ore
Ferice norocul...
Să nu lași, clipă,
Tristețea să mă doboare,
Să nu-mi lăsați, ochilor,
Gândul meu în aiurea să zboare,
Să nu mă duceți, pașilor,
Pe urmele cele mai bizare!
Lăsați-mi doar o lacrimă cuminte,
Mie să-mi cadă
Și inimii mele în zbucium
Să-i fie de alinare!
Știu
Nu e bine să plâng...
Știu
Soarele mai răsare în crâng!
Știu
Sunt prea mulți... culori de curcubeu!
Știu
O rază de soare trebui-va să fiu eu!
Ispite prea multe,
Uneori mă apasă,
Se-ntâmplă, să nu le mai văd
Uneori, nici nu-mi mai pasă,
Înot între cer și pământ!..
Și brațele să-mi cadă ajung,
Pe ai mei, doi genunchi!
Și întreb răspunzând,
Mă întrevăd săgetând.
De vorbă cu mine
Mă găsesc murmurând:
Sunt eu?
Ce vreau?
Cine sunt?!...
Zefirii de ploaie
Bat creștet de geam...
Ferice Norocul
Și clipa
Ce am!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre înot, poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre noroc sau poezii despre gânduri
Urmașilor mei
O, voi, urmași, împrospătată gardă
în juru-acestui preaumil pamânt!
Lăsați-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum coapcul fără nume
ce mai trăiește-o viață, prăbușit,
până ce timpu-ajunge să consume
esența lui lemnoasă, în sfârșit.
Dar peste-un veac, puteți scurma țărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicați cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercați atunci cu-o piatră și mai dură
să zgâriați obrazul lui de foc.
Iar dacă veți vedea vreo știrbitură,
zvârliți-l: îngropați-l la loc!
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lut, poezii despre lemn, poezii despre foc sau poezii despre diamante
De dincolo de viață
ceva din mine se rupe, hălci de vise sunt smulse și-azvârlite
timpul se dilată arătându-mi profunzimea eternității
și din cele mai îndepărtate unghere, de dincolo de mine
răsună hohotele întunericului
luați spaimele astea ce mă sufocă
ridicați așteptările astea ce se târâie în genunchi
lăsați-mi cerul cu soare, cu ploi, cu întrebări
ochii mei vor să vadă, cerul gurii vrea să simtă
și pântecele, pântecele ăsta deja mort
spera să poarte un prunc, cândva
alo, alooooo, 112, salvarea, poliția,
mă aude cineva?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre spaimă, poezii despre salvare sau poezii despre polițiști
Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
Lăsați-mi mie grija să-mi văd de viața mea!
Pășiți cu pasi grabiți spre viitorul vostru!
Iubiți-vă mai mult, zâmbiți, trăiți mai bine!
Lăsați-mă în viața mea pe mine!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre teatru sau poezii despre supărare
Cămașa
De câte ori plouă, voi să-mi sădiți un vișin
Cămașa să mi-o ștergeti de sânge și de pete
Lăsați-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Și flori de iasomie ca să dorm
Și pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezghețe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ți adevărul, iubire
Și ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieților deșarte?
Și care nor e piatră de început?
Și ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vișine, poezii despre somn sau poezii despre păr
Veneticilor
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
... Lăsați-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi și nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aș alunga
Cu huiduieli si bici... de-aș fi la fel ca tine.
Și dacă nicidecum nu simți nevoia de-a pleca
Și dacă gustul pâinii mele-ți place,
Tu resemnează-te că asta-i țara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.
Muncește-n pace glia mea, te rog,
Și limba mea, te rog, învaț-o-n pace,
Și-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ți place!
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
.. Și doar legendele mai țin c-am fost cândva Titan
Și cântecele vechi - c-am coborât din stele...
poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chișinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre pâine, poezii despre pace, poezii despre muzică, poezii despre imn sau poezii despre Moldova
Judecătorul de plasă
Luați aminte, trecătorilor, la adâncile eroziuni
Săpate de vânturi și ploi în piatra mea de mormânt
Aproape ca și cum intangibila Nemesis sau ura
Și-ar scrie punctele de vedere despre mine,
Pentru distruge și nu pentru a îmi prezerva memoria.
În viață am fost Judecător de plasă - itinerant,
Un marcator de însemne,
Decizând cazurile pe baza punctelor înregistrate de juriști,
Nu pe baza dreptului rezultând din însuși cazul respectiv.
O, vânt și ploaie, lăsați-mi în pace piatra mormântului
Pentru că pedeapsă, mai grozavă decât mânia celor neîndreptățiți
Și blestemelor celor săraci,
Este să zac fără a putea să mă apăr, dar având viziunea întreagă,
Văzând că chiar Hod Putt, ucigașul,
Spânzurat prin sentința mea
Era inocent la suflet comparat cu mine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre justiție, poezii despre viziune sau poezii despre inocență