Chemare

Timpul nu-i de-ajuns,
Corpul nu vrea-n pat,
Iar privirea goală
Stă-n tavan pătrat.

Gândul nu-i ascuns,
Iar lumina-i scuză
Printr-un păr netuns
Ş-o minte confuză.

Mă încearcă absent
Un dor-reverie,
Ce strigă strident
Din tâmpla pustie...

Visul e acum
Încercare deşartă,
Iar dorinţe postum
Eu le chem... dinspre artă.

poezie de Liviu Reti (20 martie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocori timpurii

Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Şi străbat munţi pustii,
Ce se pierd în culori.

Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.

Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.

Îmi simt ochiul stins
Şi o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.

Nici ziua nu-i albă,
Când pasărea strigă.
Iar privirea-i în salbă
Şi durerea intrigă...

poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie confuză

Sunt lucruri fără importanţă,
sunt lucruri ce ne stau în drum,
acum, cu multă inconstanţă
şi urmărite din postum.
Ne bântuie agale nedreptatea
cu pasul ei mărunt şi cadenţat
şi doar istoria ne arată, azi, etatea
pierdută-n fir de păr, brumat.
A oamenilor fire e electrizată în dileme
prin inconstanţa şi nerăbdătoarea gură,
ce nu se poate-abţine să ne cheme
şi ce se stinge-ncet în jocuri tainice şi ură.
În lipsa educaţiei răpuse,
constant şi fără echivoc,
mă-ncearcă sentimentele apuse,
când dragostea era oprită-n loc.
S-au ridicat uşor toţi norii
peste o frunte încruntată la refuz
şi eu, acum, admir cocorii,
ce pleacă şi mă lasă, iar, confuz...

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Atinge-mi tâmpla cu-n sărut,
Şi inima cu gândul tău!
Acum în iarna de cristale,
În timpurile noastre!

Alungă-mi gândurile din noapte,
Zăpezile din păr, şi din plete
Şi gerul din oase, de pe faţă,
Atinge-mi viaţa din neviaţă!

În clipa asta toată albă,
Pictată la fereastră,
Aprinde-o candelă,
În camera pustie, goală!

Şi-ntr-un târziu pe seară,
Apari în visul doar visat,
Topit în lumânări de ceară,
În lacrimi de-aşteptat!
...........................................

Ne-a mai rămas cuvântul,
Şi-o altă viaţă ce urmează!
Până vom părăsi pământul,
Să ne-aşternem lacrima şi gândul,
Prin timpul ce ne-nsoţeşte trupul!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt primăvăratic ...

Pomii cânt-a primåvarå
Şi påsåri tresaltå în râs,
Cu gându" sunt totuşi la varå
Şi ochiu" îmi lacrimă plâns.

Nici luna nu e prietenoasă,
Iar lupii se uită-n pustiu,
O bufniţă suflă sfioasă
Răspunsul ce nu îl mai ştiu.

Caleaşca mă poartă duios
Pe drumul cu gropi de campare.
Şi stele reflectă frumos
Mirosul de alge de mare.

Virtuţi se alintă cu-alean
Şi doruri mă strigă absent.
Mirarea se-nchide pe geam,
Când timpul mă face atent.

Culeg clipe pe caldarâm,
Cu mâna blocată intens,
Pe sânul ce nu e acum
Şi nici nu mai are vreun sens.

Atât se arată postum
Prin sticla cu aburi de vis,
Doar ochii mai spulberă scrum
Pe drumul deloc interzis...

... 30 mai 2015

poezie de Liviu Reti (30 mai 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând că-am-fost

eu nu las vremurile să mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ şi pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate şi-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viaţa
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ţi da osteneala
pentru ca să ajungi la ea!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniştea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este de-ajuns

Prin dealuri fluieră vântul
Munţii se scaldă grijulii
Cerul ce sărută pământul
La lumina Lunei argintii

O mână am întins spre tine
M-a îmbrăţişat doar vântul
Şi sărutări în păr îmi pune
Iubindu-ne etern cu gândul

Aripi de vânt trimite şoapte
Iar Luna albă ne veghează
Iubirea-i tăinuită -n noapte
Atunci când soarele visează

Rămânem suflete pereche
Un răsărit ajunge la apus
Gândul şopteşte în ureche
Ne iubim visul este de-ajuns

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul cugetului

În paşi grăbiţi se-ascunde luna
Pe sub un cer prea înnorat
Şi jalnic strigă, iar, minciuna
În colţul casei cu geam mat.

Rănit e cerul de urale
Ce se aud de jos, acum
Şi gloate se urnesc la vale
Să vânture al ţării scrum.

Ajuns-am azi să nu mai fim,
Iar timpul este insurgent,
Ca noi de noi să nu mai ştim,
Căci gândul este dependent.

Se tânguie strămoşii-n van
Pe sub sicrie de granit,
Iară nepoţii şi-un golan
Ne mint frumos, necontenit.

Istoria se va-ntoarce negreşit,
Căci ea e scrisa zi de zi
Pe trupuri albe de carbid
Ce umbră-şi căutau deunăzi.

Sperând în sănătate spre cultură
Să ne aprindem trupul dezgolit
Şi sufletul să îl pornim cu ură
Către al cerului zenit.

Am încrustat cu litere de-o şchioapă:
Îndemnul e în minte nu-n cuvânt,
Căci umbra-i clară-n liniştita apă
Şi omul se întoarce veşnic în pământ.

poezie de Liviu Reti (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de timp...

Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaş dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Şi-adoarme trist când am murit.

Mirarea vieţii se propagă-n el
Şi ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea creşte-n noi
Şi ne absolvă paşnic de nevoi.

Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aştern tăcute.

O rază ancestrală leneveşte,
Iar faza lunii se căzneşte.
Şi schimbă nopţi tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minţi ostile.

Rămâne-n noi trecutul efemer,
Pe cerul amintirilor din auster.
Şi frumuseţea clipelor visate,
Ce ne-amăgesc frumos în noapte...

poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul din oglindă

Pe cât trece timpul, mai mult realizez,
Că nu mai eşti nimic din ce odat' erai,
Iar amintirea ta în colţ eu o aşez,
Acolo nu-i nimic,
Acolo tu îmi stai.

Erai buchet de flori, salbatic, minunat,
Acum o vază goală, în iz de acetonă,
Aveam sau nu dreptate, oricum n-ai ascultat,
Cum să-ţi fi fost de-ajuns când judecai la tonă...

Acum eu încă-s singur, nu mă pot conecta,
Iar lumea mea e goală, nu simt că pot deschide,
O uşă pentru alta, şi-mi mai propun una,
La rândul ei pe care doresc a o închide.

Uitării condamnată, iar eu singurătăţii,
Iubirea n-o să ierte c-am procedat aşa,
Tu răul l-ai făcut, eşti încă judecată,
Dar eu le-am pus pe toate, nedrept, în oala ta.

Conştient că nu e bine, conştient că nu au vină,
Dar eu când pedepsesc o fac până la sânge,
Nu -i dau iubirii şansa să prindă rădăcină,
Pe prostul din oglindă nu vreau să-l văd cum plânge.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timiditatea

Timiditatea nu-i o boală,
Iar o femeie, măi, tataie,
Îmbracă un costum de baie,
Părându-i rău că nu-i mai goală
Cum dragostea e ca o şcoală,
Iar timpul, pofta nu îţi "taie"
Rămâi tu calul de bătaie
Te ia dorinţa ca din oală;
Sorbind a veseliei cupă,
Femeia, chiar cu ochii trişti
Vrea gura târgului să rupă,
Şi intuind c-ai să insişti
"Se-ascunde" după-o minijupă,
Sau mult mai des, pe la nudişti.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune siderală

Din curcubeu ai răsărit,
Minune siderală;
Şi timpul l-ai redefinit,
Sub auroră boreală.

Încet, încet răsar viziuni,
Zâmbindu-mi nestatornic;
Iar ochii îmi şoptesc minuni,
Pe ace de ceasornic.

Schimbarea se anunţă-n vis
Şi-n roua dimineţii,
Când chipu-mi tânăr şi proscris,
Sărută albul ceţii.

Mijesc sub razele de soare,
Pe iarba verde-pal,
Iar corpu-ţi se prelinge-n zare,
Prin sticla de opal.

Aievea, te revăd pe cer,
Minune siderală;
Când timpul zburdă efemer,
Prin dragostea-mi astrală.

Durerile încerci s-alungi,
Cu zâmbetu-ţi ceresc,
Culese din trecutele spelunci,
Ce se arată din lumesc.

Nu m-oi întoarce niciodat",
La timpul ce-a trecut,
Căci el îmi strigă ne-ncetat:
Iubeşte viaţa, chip de lut!

poezie de Liviu Reti (18 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 grame

Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce eşti.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în caleşti?

Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Şi nu se închid deloc.

Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier uşor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.

Şi puterea am pierdut-o,
Chiar voinţa m-a lasat.
Iară viaţa strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.

Şi-am rămas un suflet trist,
Enigmatic printre stele.
Ce se-ntreabă: Eu exist?!
Când se uită la himere...

poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în mine...

Doi ochi îşi plâng de milă
Pe-o margine de canapea,
Iar mintea cea senilă,
Nu poate a-i înduioşa.

O inimă se tânguie în silă
Pe-un vag suspin eliberat,
Căci dorul dinspre o copilă,
Acum, se pare că a încetat.

Un suflet temerar, debusolat
De clipe mult prea grele,
Se zbate aprig ca un apucat
În corpul meu, cu oase drept zăbrele.

A mai rămas doar stih-ul de bărbat
Cu goliciunea de versificaţie fadă,
El se propagă-n vidul mat
Şi-n viaţa tristă, care stă să cadă.

(între)....21/22 mai 2017

poezie de Liviu Reti (22 mai 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alinare-n alpinism

Petrec cu ochii zarea
Şi-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul

S-aprinde asfinţitul
Şi luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.

O muzică răsună
Prin garduri şi alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câţiva lei.

Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.

Convoaie se perindă
Prin ochii plini de ceaţă,
Privirea-mi stă în grindă,
Speranţa-i fir de aţă.

Zâmbesc laconic, trist
La alinarea-ţi vie,
Durere-n alpinism,
Frumoasă reverie.....

poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul (V)

Aici se schimbă visul din nou. Iubita lui
Se măritase-acum cu altul dar bărbatul
N-o prea iubea. Departe, -n ţinutul ei natal,
La mii de leghe, -acolo şi-avea acum sălaşul,
Trăind înconjurată de prunci, băieţi şi fete
La fel de minunate ca ea. Dar ia priviţi!
A poposit durerea pe chipul ei si norii
Lăuntricului zbucium, iar pleoapele-i se zbat
Împovărate parcă, de lacrime neplânse.
Ce deznădejdi o-ncearcă? Dorinţele ei, toate,
S-au împlinit, iar omul care-o iubea atât
N-o tulbură, şoptindu-i cuvinte vinovate,
Nu-i răscoleşte gândul curat, căci e plecat.
Ce deznădejdi o-ncearcă? De el îndrăgostită
N-a fost şi nu-i dăduse nicicând vre un prilej
Să creadă că vreodată va fi iubit. Nu el,
Fantasmă din trecutul îndepărtat, venea,
În inima-i să-mplânte jungherul suferinţei.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făgadă pentru viitor...

Nu plângeţi copii,
Viitoru-i în stele,
Visători sunt cei vii,
Nemurirea-i în ele.
Astăzi, plâng morţii cruzi
Şi familii se rup,
Doar un scâncet auzi
Peste fiece trup.
Nu mai este tăgadă acum,
Faceţi tot ce puteţi,
Timpul urlă-n postum
Peste trupuri şi vieţi.
"Adevăr şi dreptate" spun toţi,
Doar minciună-i în şoapte
Şi ne-arată pe hoţi,
Ce se pierd iar în noapte.
Bunătatea-i pierdută,
Regăseşte-o de vrei
Să trăieşti ani o sută
Printre semenii mei.
Luptă zilnic cu tine pe ceas
Şi gândeşte-te acum,
Când pronunţi nume dragi fără glas,
Ce-au plecat pe un altfel de drum...

poezie de Liviu Reti (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare frumoasă

Când caii năvalnici în dans se aprind
Şi veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă miraţi de porunci
Şi-aruncă cu zâmbete-n gând.

Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de paşi peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.

Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic şi lemn de pe masă.

Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.

Ne cheamă şi ochii din gândul fugar,
Al minţii năprasnic vulcan,
Cu mici mângâieri în noaptea din an,
Ce pune o buză, jucăuşă pe jar.

Şi jocul începe să-mi sune în strună,
Ca marea, năvalnic vulcan,
Prin zâmbet şi gând de şaman,
Ce face orice, sub o rază de lună.

Mirare frumoasă nu mă amăgi,
Prin gene fardate-amical,
Căci timpul străpuns de pocal,
Ne cheamă spre a ne iubi...

poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea se naşte din durere, iar păcatul din plăcere...

Liviu Reti (22 octombrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţat de ger

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toţi sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace şi-n zisa libertate.

Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, îngheţat de ger
Un ger al răutăţii, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.

Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar vieţile cinstite sunt calea către moarte.

poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!