exil

Elegie pentru ultimul rege

a plecat în ceruri şi ultimul rege
patria e mai săracă în demnitate
lumini din candele de păcat să-l dezlege
căci neamul îl deplânge cu solemnitate.

a răspândit onoarea pe sfântul pământ
a ctitorit biserici pentru enoriaşi
se leagănă de jale codrii în vânt
cine-o să se mai roage pentru nevoiaşi?

a împărţit iubire cât a trăit cu patimi
şi în exil a îndurat doruri de glie
sunt mulţi în ţară care varsă lacrimi
căci au rămas doar zeii ce produc anarhie.

va dăinui-n istorie o amintire vie
veghind cu drag din cer milioane de inimi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul fagure

Graurul îmi diseca umărul. Eu studiam
cantina ca pe o marmură.
Din parchet tu înlemneai la paşii auziţi.
Cădeau norii şi se spărgeau în doi salcâmi
aiuriţi
între care fagurele tortura o albină
Din când în când o fântână
suna la cumpănă
însă apa plecată trimitea crăpături
Elevii îşi uscau învăţătorii în clase
cu dulapuri pline de calorifere
îngheţate
ce îngheţau morţii
Paznicii fugeau după buze!
Îmi reciteau în minte
obuze
explozia naşterii. Tu te fereşti de pereţi!
Graurul îmi scormonea umărul!
În osia somnolentă a ochiului
mi-am trimis familia în exil

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

două lacrimi

Două lacrimi, pereche de irişi,
se-nvălmăşesc în cuvinte şoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenuşa orizontului
exil în deşertul albastru al fiinţei.
Descos fire de sânge,
veşmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit şi dorinţe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
şi...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de irişi
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie

Tăcere apoi...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criricanţi

Cum dracu' o fi doar să tot critici,
Adică "nu", să-l faci un "da"...
Cum proştii îşi zic că-s apolitici
Şi după vot -nedând- sunt... "ba"?!

Adică un fel de ba... ba oarba;
Stând tot mereu cu ochii închişi?
Nu ştiu cum; scărpinându-şi barba
Pot scoate ei pe toţi... pros(t)scrişi!?

Iar dacă-i critici tu pe ei;
"Cum e posibil, criti(c)... (c)are?
De unde-s ăştia; derbedei,
Ce-şi fac din critică... lucrare?!?".

Deci, lucru-i bun de criticat,
Iar critica, nu-i o lucrare!
Aşa că criticu-i... lucrat,
Când lucrătoru-i critic!... Oare?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul?!

Mi-am amintit, Ovidiu, de tine-ntr-un târziu,
De vorba-ţi înţeleaptă, de spiritu-ţi fertil.
Tu, ce-ai cântat iubirea la Roma şi-n exil,
Milenii două după, te ştiu şi nu te ştiu...

Din gândul nepereche, desăvârşit, subtil,
Ce te-a urmat ca umbra pe ţărm străin, pustiu,
Încălecând pe Pegas, năstruşnic bidiviu,
Ai împletit poeme-n inconfundabil stil.

Ţi-e amintirea ştearsă, regrete mă pătrund,
Că muza poeziei mi-a smuls din mâini condeiul
Şi la-ntrebări profunde azi n-am cum să-ţi răspund.

Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul,
Ca-n taina slovei tale ades să mă cufund,
S-ating în treacăt cerul, pe când sărută steiul?!

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul nefardat al frunzelor

în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinereţe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înţelesuri
îşi odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânţă şi rod
din timp

frunza-şi dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generaţie
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viaţă

meditaţia repovesteşte idealul într-un exil de fapte
între a vrea şi vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranţelor
o reverenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug din oraşe, din temple, din locuri...

Fug din oraşe, din temple, din locuri unde, zi de zi,
Ţi-a plăcut enorm să-ţi asculţi propria căinare,
Unde-ai folosit argumentele cele mai convingătoare
Ca să mă faci să renunţ la ceea ce nu puteam înlocui.

Jocurile, măştile, turnirurile mă plictisesc şi-oftez,
Şi mi-i străină orice frumuseţe care nu îţi aparţine.
Şi-astfel încerc să-mi ucid iubirea pentru tine,
Încercând o altă imagine ochiului s-asociez,

Sperând să scap de gândurile tandre de mai ieri.
În desişurile pădurii am găsit ascunsă o cărare
Şi rătăcind prin labirint am încercat din răsputeri
Să mi te-alung din minte. N-am reuşit. Prin urmare

Doar în afara trupului mai am loc de trăit
Sau poate în exil, ca un surghiunit.

poezie de Louise Labé, cca 1522–1566, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am...

Nu ai noroc,
aşa ţi-e scris
să fi proscris
la orice joc.

Nu ai un ban
şi-aduni nimic,
câştigi un pic
muncind în van.

Nu ai o casă
şi-ai făcut multe,
printre insulte,
de mâna-ţi roasă.

Nu ai copii
şi i-ai crescut
cum ai putut...
iubit să fii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul care eşti (după Exil pe o boabă de piper de Mircea Dinescu)

Îmbracă-te, de azi, în haine de ospiciu
nebunii să se jure, cu toţi, că eşti nebun,
în straie colorate şi demne de-un păun
o mătură-viteză ia-n drumul spre serviciu,
acolo doar parcheaz-o, încuie-o într-o doară,
agaţă cheia, tainic, pe-o ramură de dud
şi vezi, bolborosind la ştirile de seară
câţi prieteni ţi-au rămas în universul hâd,
fii tu cel mai nebun, cu lumea loc de joacă,
poartă cămăşi cu frunze în iarnă şi în munţi,
agale vei întoarce un zâmbet de la groapă,
vei deveni olimpic la descreţit de frunţi,
îmbracă-te, de azi, în haine colorate
ca norul să îţi fie bagajul cel mai greu
în care să aduni regrete şi păcate
în locu-acesta râs şi plâns de Dumnezeu!

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Am un duşman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fără stop...
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinităţii, în cerşit, îl stipul.

Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorinţe noi, neexplorate.

Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeaşi limbă...
Urăsc profund apelativul... A trecut!

Ce schimburi chimice în creier îmi produce
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
- În propria-mi introspectivă d-eternel -
Cu judecata-i crudă şi final de cruce.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!